Un film profund despre emigranți și frustrarea lor, realizat după scenariul lui Cristian Mungiu și cu actorul craiovean Robert Iovan în rol principal, a fost lansat în Craiova și reprezintă România la Oscar 2026.
Zilele trecute, filmul românesc „Jaful secolului” a fost lansat la Craiova, la Inspire Cinema Electroputere Mall, în prezența scenografului Cristian Mungiu și a doi dintre actorii din rolurile principale: Robert Iovan, actor al Teatrului Colibri din Craiova (Adrian) și Ionuț Nicolae (Ginel). Cu un afiș care ar face concurență oricărui câștigător, pelicula a fost desemnată să reprezinte România la categoria „Cel mai bun film internațional”, la Premiile Oscar 2026. „Filmul nu va câștiga Oscarul și nu cred că merită să câștige Oscarul”, a declarat scenograful, la întâlnirea cu publicul craiovean.
În 2012, o știre făcea ocolul pământului în câteva ore: trei români, emigrați în Olanda, au dat o spargere într-un muzeu din Rotterdam, de unde au furat în doar trei minute șapte pânze valoroase, unele dintre ele semnate de Picasso, Matisse, Monet și Gauguin. În urma anchetei, românii au fost găsiți și arestați în România, într-un sat din județul Tulcea, unde reușiseră să ducă tablourile ascunse în burdufuri de pernă. Nici până acum nu s-a aflat precis ce s-a întâmplat cu picturile, toți acuzații negând implicarea lor în furt. O știre din 2018 anunța că Picasso-ul ar fi fost găsit cu ajutorul unei scrisori anonime și returnat Olandei. Despre celelalte, însă, nicio informație. După numeroase analize de laborator, cea mai convingătoare concluzie ar fi că acestea au fost arse în soba din casa principalului acuzat.
Frustrarea de a fi considerat cetățean de mâna a doua
Se știe subiectul, se știe finalul. Dar, contrar așteptărilor de la un titlu atât de răsunător, pelicula nu urmărește deloc acțiunea în sine. După ecranizări cu actori americani celebri în roluri de hoți, în „Jaful secolului” al nostru, planul, pregătirile, spargerea, furtul, fuga pe care le prevezi cumva ocupând tot ecranul în cele două ore de vizionare, aproape că nu există. Ele sunt doar rezultatul – firesc – al poveștilor personajelor principale (care nu coincid cu ale autorilor reali ai furtului). Tineri români plecați în vest în căutarea unui trai mai bun, lăsând în urmă copii triști, părinți bolnavi și sărăcie, ajung într-o țară occidentală, unde sunt nevoiți să presteze munci necalificate doar pentru a câștiga puțin mai mult-ul care le lipsește acasă. Ca mii de compatrioți, naivi și plini de speranțe, au surpriza să afle că vesticii nu sunt deloc dispuși să arate ospitalitate, echitate și respect pentru niște „cetățeni de mâna a doua”. Ba dimpotrivă. Îi tolerează pentru că au nevoie de ei în job-uri mizere, ilegale, plătite prost sau deloc ori care să satisfacă plăcerile celor bogați. În schimbul toleranței, de frica sărăciei de acasă și sperând la un orizont luminos și în viața lor (este sugestivă scena de pe malul apei, la răsărit, când cei trei hoți visează la îmbogățire după săvârșirea furtului), personajele din film acceptă tot ce li se propune. Fie de la gazde, fie de la conaționali mai experimentați în a se descurca cu orice preț și găinărie în occident.
„E vorba despre acest mare grup de oameni care pleacă de la noi să lucreze acolo și despre raportul lor cu cultura țării în care se duc să lucreze. Despre această frustrare de a fi considerat cetățean de mâna a doua, un ins care e tolerat să facă muncile cele mai de jos, dar e complet invizibil pentru societatea aceea de acolo”, a spus, la finalul vizionarii, Cristian Mungiu, răspunzând la intrebările publicului venit la sala din Craiova, pentru lansarea oficială.
Zece ani de studiu al portretului de emigrant
În ciuda infracțiunii – care a fost reală și de proporții – filmul dezvăluie partea umană a hoților. Într-o îngemânare tragi-comică de caz social și dialog suculent, personajele stârnesc sentimente de simpatie, înțelegere, compasiune. Fără să plictiseasca în prelungi scene „psihologice” și „întunecate” de film clasic românesc, îl parcurgi cu usurință, ba chiar cu poftă, râzi la poante sau te înfiori la durerile și frustrările personajelor bine construite și parcă ai vrea să scape toți, să-și găsească până la urmă fericirea cu milionalele de euro în buzunar.
Producția a fost finalizată după zece ani de când Cristian Mungiu a scris prima variantă a scenariului. S-a documentat citind rechizitoriul din Olanda și pe cel din România, apoi știrile din lumea întreagă, a vizionat un documentar realizat de olandezi și a citit o carte despre personajul feminin pentru care a cerut să se realizeze traducerea. Dar, mai mult decât furtul și rezultatul anchetei, pe autor l-a interesat soarta emigranților din România, trăirile lor de oameni disperați și constrânși de datorii să plece de acasă și să accepte/să comită orice faptă doar pentru a câștiga banii cu care să se întoarcă, învingători și deci curați ca lacrima, la familii.
„Am încercat sa văd de ce se întorc ei cu această furie împotriva unor oameni care n-aveau nicio datorie să îi pună la masa principală. Li s-a deschis o ușă să plece, foarte bine. Nu te obligă nimeni să mergi să lucrezi acolo. Poți să stai la tine, însă? Poți să stai liniștit, să mori de foame acolo?!”, a continuat Cristian Mungiu să dialogheze cu publicul din Craiova, la lansarea peliculei.
„Noi dorim Oscarul românilor, nu al americanilor”
Ca și la început, aceeași scenă cu roaba din care se scurge cenușa visului de milioane în grămada de gunoi a satului și plecarea Nataliei înapoi în Olanda, să îngrijească o bătrână bogată, încheie filmul egal, deși spectatorul vrea să continue poate cu un sfârșit fericit. Găsirea tablourilor? Scăparea de sărăcie cu ajutorul banilor?
„Filmul nu prezintă punctul nostru de vedere față de occidentali și nu stabilește niciun fel de ierarhie valorică în această situație (…) Da, dacă ai sute de ani de civilizație în spate, tablourile sunt o pierdere insurmontabilă. Însă dacă ești cineva care luptă pentru supraviețuire într-un sat în care mori pe foame, n-au nicio valoare”, a adăugat Cristian Mungiu.
Lansarea de la Craiova s-a finalizat cu intrarea pe scenă, în aplauzele publicului, a câtorva membri din echipa de producție, dintre care Cristian Mungiu (scenariu), Ionuț Nicolae (Ginel) și Robert Iovan, actor al Teatrului Colibri din Craiova (Adrian), care au răspuns la întrebările adresate de spectatori.
Una dintre cele mai însemnate a fost, firește, legată de desemnarea peliculei să reprezinte România la categoria „Cel mai bun film internațional”, la Premiile Oscar 2026.
„Am să fiu foarte tranșant”, a spus Cristian Mungiu la Craiova, „filmul nu va câștiga Oscarul și nu cred că merită să câștige Oscarul. Oscarul e o recompensă pentru un alt fel de film. Oscarul e un premiu care se dă în industria americană pentru cele mai bune filme ale anului. E o cursă de anduranță de trei, patru, cinci luni de zile în care se folosesc bugete de 20, 30, 40 de milioane de dolari ca să-ți promovezi filmul. Și venim noi cu pieptul în față cu un buget zece mii?! Nu, ambițiile noastre în legătura cu acest film sunt în altă zonă. Noi ne dorim foarte mult să câștige Oscarul de la spectatorii români. Încercăm să umplem un gol care s-a creat între filmul românesc și spectatorii din România”.
Lista scurtă pentru categoria „Cel mai bun film internațional” va fi anunțată pe 16 decembrie 2025, iar selecția finală pe 22 ianuarie 2026. Cea de-a 98-a ediție a Premiilor Oscar va avea loc pe 15 martie 2026, la Los Angeles.
La Craiova, filmul rulează încă la Inspire Cinema Electroputere Mall și la Inspire Cinema Mercur, până pe 2 octombrie.
Premiat la Varșovia, Tokyo, Shanghai, Sofia
Până acum, „Jaful Secolului” a câștigat mai multe premii:
- Marele Premiu la Festivalul Internaţional de Film de la Varşovia (2024)
- Premiul pentru Cea mai bună Actriţă în rol principal la Festivalul Internaţional de Film de la Tokyo (2024), acordat actriţei Anamaria Vartolomei
- Balkan Film Award (premiul pentru cel mai bun film din competiţia balcanică) în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Sofia
- Premiului Publicului la Festivalul Internaţional de Film de la Shanghai
Regia filmului este semnată de Teodora Ana Mihai. Originară din București, regizoarea belgiano-română s-a remarcat prin felul unic în care îmbină relevanța socială cu poezia audiovizuală. Recunoașterea internațională a venit odată cu documentarul său de debut, Waiting for August. Ulterior, a pășit în zona filmului de ficțiune cu lungmetrajul La Civil, distins cu Prix de l’Audace în secțiunea Un Certain Regard la Festivalul de Film de la Cannes, în 2021.
Despre Cristian Mungiu
Născut în 1968 la Iași, Cristian Mungiu este unul dintre cei mai importanți regizori români contemporani. A debutat cu filmul Occident, prezentat în 2002 la Quinzaine des Réalisateurs la Cannes, producție care s-a bucurat și de un considerabil succes în România. Consacrarea internațională a venit cinci ani mai târziu, în 2007, când 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile a obținut Palme d’Or la Cannes, urmat de o serie de premii acordate de asociații de critici internaționali, inclusiv distincțiile pentru „Cel mai bun film” și „Cel mai bun regizor” din partea Academiei Europene de Film.
În 2009, Mungiu a revenit la Cannes ca scenarist, producător și co-regizor al filmului colectiv Amintiri din Epoca de Aur. Trei ani mai târziu, în 2012, a prezentat După Dealuri, film premiat pentru „Cel mai bun scenariu” și „Cea mai bună actriță”. În 2016, cu al cincilea său lungmetraj, Bacalaureat, a câștigat premiul pentru „Cel mai bun regizor” la Cannes. Cel mai recent film al său, R.M.N., a fost selectat în competiția oficială a aceluiași festival în 2022.
Despre Robert Iovan ați putut afla deja amănunte la podcastul Jurnalul Olteniei.
