Scriitorul Varujan Vosganian este noul preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, după ce a fost votat cu 660 de voturi din 740 exprimate. Alegerea a avut loc după decesul criticului literar Nicolae Manolescu la 23 martie.
„Alegeri la Uniunea Scriitorilor din România. Noul președinte este dl Varujan Vosganian membru al Filialei București Poezie cu 660 de voturi din 740 voturi exprimate”, arată o postare pe Facebook a paginii oficiale a Uniunii Scriitorilor din România.
Varujan Vosganian afirmă că scriitorul român trebuie să se reîntoarcă în cetate şi pledează pentru o mai mare vizibilitate a uniunii în reţeaua culturală europeană.
„Gândurile cu care îmi încep mandatul au fost prefigurate în programul pe care l-am prezentat în debutul candidaturii mele, care avea ca punct central reaşezarea rolului scriitorului în societatea românească. Scriitorii sunt printre cei care au construit, practic, România modernă în secolul al XIX-lea, care au făcut şcoli naţionale în perioada interbelică şi care au ţinut piept spaţiului concentraţionar în perioada comunistă. Iar în anii ’90 foarte mulţi scriitori s-au implicat în spaţiul politic şi civic, fără să reuşească să transforme tranziţia într-un proces esenţialmente cultural. Cred că scriitorul român trebuie să se reîntoarcă în cetate, mai ales în momente tulburi ca acestea”, a declarat Vosganian pentru AGERPRES.
El a subliniat că este necesar să fie adoptată o strategie culturală a României.
„Avem strategie energetică, avem strategie de apărare, strategie de IT, strategie de transporturi, dar nu avem o strategie culturală, pe care eu o socotesc prioritară în România de azi, în care polemicile legate de identitatea naţională şi locul nostru în Europa sunt atât de aprinse”, a spus preşedintele Uniunii Scriitorilor.
Un alt punct din programul noului preşedinte al Uniunii Scriitorilor se referă la necesitatea accesului tinerilor în organizaţie.
„Am propus câteva modalităţi, inclusiv procedurale, care să lărgească accesul tinerilor, care trebuie să înţeleagă că Uniunea Scriitorilor nu e o organizaţie stalinistă. Ea a fost creată în 1908 şi ridicată la rangul de utilitate publică în 1912. Şi mai toţi marii scriitori au făcut parte din ea, iar cel mai faimos a fost, probabil, Liviu Rebreanu în perioada interbelică”, a punctat Vosganian.
Vizibilitatea şi relaţiile externe ale Uniunii Scriitorilor reprezintă o altă preocupare a noului preşedinte al Uniunii Scriitorilor.
„Uniunea Scriitorilor este una din cele mai numeroase şi mai tradiţionale organizaţii de profil de pe continentul european şi ea trebuie să joace un rol important în reţeaua culturală şi foarte important în modul în care literatura europeană interacţionează cu Uniunea Europeană, în sensul elaborării unei legislaţii care să protejeze drepturile de proprietate intelectuală”, a spus preşedintele Uniunii Scriitorilor.
Varujan Vosganian a mai anunţat că Uniunea a înfiinţat o filială pentru membrii de onoare ai Uniunii Scriitorilor din care vor face parte „traducătorii din alte limbi, editorii sau cei care scriu despre literatura română, promotorii literaturii române în străinătate”, pe care Uniunea doreşte „să îi ţină aproape şi să-i respecte pentru ce fac pentru cultura română”.
„Un punct foarte important este legat de reducerea acestui deficit cultural, care face ca în România piaţa cărţilor de import să ocupe peste 90% din totalul cărţilor. Iar relaţia dintre importul şi exportul de literatură este flagrant în dezavantajul literaturii române, care, practic, prin ICR şi Ministerul Culturii, are o promovare extrem de redusă şi cu fonduri ridicole în străinătate”, a mai spus Varujan Vosganian.
Varujan Vosganian s-a născut pe 25 iulie 1958 la Craiova într-o familie de etnie armeană, potrivit wikipedia.org.
Vosganian și-a petrecut copilăria și adolescența în orașul Focșani, unde se stabiliseră bunicii lui după tată. Amintirile copilăriei constituie punctul de plecare al cunoscutului său roman „Cartea șoaptelor”.
După finalizarea studiilor medii la Liceul „Alexandru Ioan Cuza” din Focșani, a absolvit Facultatea de Comerț din cadrul Academiei de Studii Economice din București (1982, ca șef de promoție) și Facultatea de Matematică a Universității București (1991). Obține în 1998 titlul de doctor la Academia de Studii Economice din București, cu o temă privind reforma piețelor financiare.
După absolvire și până decembrie 1989 Vosganian a lucrat ca economist la Centrala Berii și Vinului din București.
Între anii 1978-1991, a predat cursuri la Școala duminicală de limbă, istorie și cultură armeană din București. Ultima școală armeană autorizată de oficialități fusese închisă în 1962. „Datorez cunoașterea aprofundată a limbii armene educației primite în familie, în special de la bunicul Garabet. Fără să fi fost elev la vreo școală armeană, am devenit profesor, spune Vosganian. Și adaugă: În același timp eu sunt și armean și român. Cu mare mândrie reprezint poporul armean în România, dar în străinătate eu reprezint România”.
Vorbește fluent limbile armeană, engleză, franceză, italiană și spaniolă.
Este căsătorit cu Mihaela Vosganian, profesor universitar, compozitoare de muzică simfonică și are o fiică, Armine, actriță și regizor de film.
Din decembrie 2012 până în octombrie 2013, a fost ministru al economiei în guvernul Ponta 2.
Vosganian este un susținător al mișcării de unificare a României și Republicii Moldova în cadrul UE, declarând în ședința Senatului din 10 aprilie 2006 că atât timp cât există două state separate (România și Republica Moldova), „poporul român va fi ultimul popor care va purta rușinea de a fi divizat de o frontieră artificială”. În aceeași ședință s-a autodescris drept un „unionist incurabil”.
A publicat volumele de versuri „Şamanul albastru” (Ararat, 1994), „Ochiul cel alb al reginei” (Cartea Românească, 2001), „Iisus cu o mie de braţe” (Dacia, 2005), „Cartea poemelor mele nescrise” (Cartea Românească, 2015), „Ei spun că mă cheamă Varujan” (Art, 2019) şi „Neîndemânatic de viu” (Art, 2023), precum şi volumele de proză „Cartea şoaptelor” (roman, Polirom, 2009, 2012, 2017), „Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri” (nuvele, Polirom, 2013), „Copiii războiului” (roman, Polirom, 2016), „Statuia comandorului” (nuvele, Ararat, 1994; Polirom, 2018), „Patimile după Gödel” (roman, Polirom, 2020) şi „Povestiri despre oameni obişnuiţi” (Polirom, 2022).
