Poliţiştii din cadrul Serviciului de Investigaţii Criminale şi Serviciului de Combaterea Crimei Organizate au pus în aplicare un mandat european de arestare emis pe numele unui bărbat de 32 de ani, din municipiul Râmnicu Vâlcea care a reuşit să păcălească peste 100 de cetăţeni străini că le va vinde maşini ieftine. Acesta este cercetat pentru săvârşirea a 155 de infracţiuni de înşelăciune şi tentativă de înşelăciune.
Vâlceanul posta pe diverse site-uri din Germania anunţuri cu diverse maşini la preţuri extrem de tentante, iar apoi îi convingea pe cei interesaţi să-i dea un avans, ca să fie siguri că vor deveni în scurt timp proprietarii acestora. Numai că nu ajungeau niciodată în posesia maşinilor, fiindcă autoturismele nu existau faptic, scrie Adevărul.
Nu se ştie deocamdată paguba comisă de român, ancheta fiindcă încă în derulare. De asemenea, există posibilitatea ca vâlceanul să nu fie singur în această afacere.
Bărbatul a fost prezentat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, care a dispus măsura reţinerii pe o durată de 24 de ore, astăzi fiind încarcerat în Centrul de Reţineri şi Arest Preventiv al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Argeş.
Se pare că metoda utilizată nu este una nouă, ea fiind folosită în urmă cu mai bine de 10 ani, de o reţea de „ţepari” creată în Râmnicu Vâlcea și care acţiona pe unul dintre cele mai populare site-uri auto din Germania: www.mobile.de. Anunţurile de pe internet, de vânzări de maşini, motociclete, chiar şi bărci second- hand, ascundeau escrocherii rafinate. Erau anunţuri – momeală cu produse la preţuri foarte bune.
Băieţii pretindeau că au altă cetăţenie: franceză, engleză şi că sunt nevoiţi să se mute cu serviciul, motiv pentru care sunt presaţi să-şi vândă maşina rapid şi ieftin. Toate aceste amănunte erau folosite ca să nu ridice suspiciuni. În plus, recomandau ca tranzacţia să fie făcută prin firme de curierat sigure, precum cele din Marea Britanie. Deşi paginile unor astfel de firme erau ireproşabile, totul era de fapt o escrocherie, firmele de curierat la care ajungeau banii nu existau în realitate. Aşa-zisele companii de curierat extrem de „populare” si „sigure”, erau de tip „escrow”.
Cumpărătorii primeau link-ul către firmă, cu toate instrucţiunile necesare. Doar că link-ul ducea către un site – fantomă sau clonat. Formularele de pe site cereau, în general, date personale sau financiare confidenţiale.
Numai că firmele de curierat nu existau în realitate. Site-urile erau copiate, clonate după cele ale unor firme respectabile. La prima vedere păreau exact ce pretindeau că sunt, având incluse tot soiul de date, de la numărul de TVA, la adrese, mail etc., ca să risipească orice suspiciune.
Ca să-şi convingă victimele, hoții se ofereau chiar să plătească integral costurile de expediţie, punând accent pe încrederea pe care o aveau în firmele de curierat, care – chipurile pregăteau transportul şi apoi trimiteau toate datele pe e-mail legate de durata transportulului, data la care va fi livrat produsul şi numărul de urmărire al coletului, pentru a se urmări online traseul maşinii.
După primirea datelor, cumpărătorii trebuiau să trimită în contul firmei 30% din valoarea tranzacţiei, în general mii de euro care, n-ar fi intrat în contul vânzătorului imediat, ci al companiei de curierat. Abia ulterior, după o săptămână lucrătoare se putea începe expediţia.
Vânzătorii oferea o perioadă tot de o săptămână lucrătoare pentru cumpărător, ca să se asigure că marfa este în regulă, actele la fel şi să facă şi restul plăţii. În realitate, totul însă reprezenta doar o metodă bine pusă la punct de înşelăciune, până când site-ul devenea inactiv, apoi dispărea, moment în care cumpărătorii de bună credinţă realizau că sunt victime.
