9:30. Medici, asistente şi o pacientă. Un spital, o sală de operaţii.
Aşa începe povestea din spatele uşilor blocului operator. Acele uşi ce ţi se par atât de mari şi reci de câte ori treci pe lângă ele.
Ce se întâmplă dincolo de ele? Cum este în „altarul” medicilor chirurgi?
Ei bine, ieri am însoţit în sala de operaţii echipa doctorului Marius Ciurea. Timp de trei ore am asistat la o intervenţie chirurgicală, în care unei femei, de 60 de ani, care a suferit de cancer la sân i s-a făcut reconstrucţie mamară şi i s-a remodelat sânul sănătos pentru simetrie.
Înainte ca lama bisturiului să-i atingă pielea sunt câţiva paşi care trebuie urmaţi în cazul tuturor operaţiilor. Pacientul este dus într-o sală preoperatorie în care discută cu medicul anestezist. Îi spune ce greutate şi înălţime are, dacă este alergic la ceva, ce afecţiuni are şi dacă a mai avut alte intervenţii chirurgicale. În funcţie de răspunsurile pacientului, anestezistul îşi stabileşte anumiţi parametrii de care ţine cont în administrarea anestezicului.
În acest timp într-o altă încăpere echipa de medici chirurgi îşi dezinfectează mâinile, îmbracă halatele albe, speciale de operat, îşi pun masca pe faţă, chipiul pe cap şi mănuşile în mâini. Sunt pregătiţi.
Cu emoţie şi teamă, pe masa de operat este pregătită şi pacienta. Întinsă pe spate priveşte în gol, iar gândurile îi zboară în toate părţile. Inima îi bate acum pentru toţi, căci pe un monitor putem vedea fiecare pulsaţie a inimii sale. Este monitorizată. Anestezista îi spune să numere până la 10, iar treptat substanţele încep să îşi facă efectul, corpul se relaxează, iar pacienta intră sub efectul anestezicului.
În cazul anesteziei de tip general, cum a fost şi cazul de faţă, pacienta a fost intubată pentru a putea respira. A venit, acum, rândul chirurgilor.
Marker, bisturiu, pensă, pansament, fir de 2,3 sau 4
Pe o parte şi pe alta a mesei de operat, chirurgii încep să-şi joace rolul. Prima intervenţie a fost cea de reconstrucţie mamară.
În urmă cu 11 ani, pacienta a fost diagnosticată cu cancer la sânul stâng, în anul 2005, iar timp de zece ani a trăit fără un sân. Asta până în 2015 când a auzit la radio de programul naţional destinat femeilor cu neoplasm mamar. În acel moment a fost trimisă de către medicul ei oncolog la dr. Ciurea, secţia de Chirurgie Plastică şi Microchirurgie Reconstructivă unde au început demersurile pentru noua ei viaţă. O viaţă în care se putea simţi o femeie normală.
Atunci a avut loc prima operaţie în care i-a fost recoltată grăsime şi pusă în locul sânului lipsă, iar la o lună de la acea intervenţie i-a fost pus un expander, un fel de balon ce creştea în volum, controlat, pentru a-i da pielii elasticitate şi pentru a pregăti operaţia, de ieri, în care i-a fost introdusă o proteză mamară, un silicon.
Operaţia de reconstrucţie a durat aproximativ o oră. „Bisturiu”, „foarfece”, „fir de 2”,auzeai din când în când că spuneau doctorii. Medicii au scos expanderul, au curăţat înăuntru, apoi au pus siliconul şi au cusut.
Următoarea intervenţie, cea în care sânul sănătos a fost remodelat pentru a deveni simetric cu celălat, a fost mai lungă şi mai migăloasă.
La fel cum un croitor îşi desenează tiparul şi apoi începe să croiască, aşa au făcut şi medicii. Cu atenţie, concentrare şi răbdare, chirurgii plasticieni au tăiat, au cusut şi au remodelat sânul.
Tic-Tac, Tic-Tac…
Atârnat în perete ceasul nu se învoia să se oprească în loc. Minutarul parcă dădea un spectacol sub privirile înregii echipe ce din când în când se uita către el. Operaţia se apropia de final. Medicii făceau ultimele cusături. Noua pereche de sâni a fost croită.
Foarfece, betadină, pansament. S-a tăiat, s-a cusut şi s-a curăţat. Acum, a venit iar rândul anestezistei să intre în scenă. După ce chirurgii şi-au terminat treaba pacienta a urmat să fie trezită din anestezie. După trei ore de operaţie s-a trezit în noua ei viaţă, în care este o femeie normală.
Iar ei, „croitorii” în halat alb, şi-au aruncat mănuşile şi s-au întors pe secţie, acolo unde alţi pacienţi îi aşteptau.
