Antonie Solomon a publicat pe pagina personală de Facebook o nouă postare plină de subînțelesuri și ceață, cu un mesaj în care a atins mai multe subiecte sensibile, printre care războiul, preacurvia politică sau biserica. Vicepreședintele Consiliului Județean Dolj a scris despre bani, despre dolarul pe care îl vede ca pe un „balaur”, în fața căruia lumea a ajuns să se închine, chiar dacă tot el i-a transformat în niște „brute”, care nu mai țin cont de nimeni și de nimic.
Fostul primar al Craiovei nu a ezitat să vorbească pe scurt despre spionaj, presă, dar și despre felul în care el, puțin câte puțin, încetează să mai creadă în omenire, pentru că îi privește pe mulți drept niște „perverși și timizi față de muncă”, în timp ce el se simte destul de creștin pentru a se îndrăgosti de suferință și de jertfă.
Postarea lui Antonie Solomon:
Mă simt de multe ori ca o simplă maimuță balcanică, nu știu cum să depășesc aceste momente care îmi pot fi fatale: despărțirea de carte (de citit), de biserică, precum și preacurvia politică. Acum, în mintea mea proastă, cred că trebuie să caut cioburile oglinzii sparte și risipite ca să îmi refac o fărâmă din luciditatea pierdută. Doresc să îmi revăd în oglinda refăcută chipul meu schimonosit de spaimă, frică și singurătate.
“Când a apărut prima dată oglinda, bărbatul s-a uitat în ea și și-a zis: Bă … ăsta e tata, trebuie să îl păstrez. Și l-a băgat în buzunar. Acasă, femeia a făcut curat și a găsit oglinda din buzunarul bărbatului. S-a uitat la ea și a început să plângă: Vaaai … mă înșală cu urâta asta, a fugit la preot să îi spună tărășenia. Preotul a luat oglinda, s-a uitat în ea și a zis: Stai liniștită femeie, acesta e Arhanghelul Mihail.”
Vedem pe străzi, la birou, în vecini, lucruri groaznice, dar ele nu ne mai ating, nu ne mai dor. Am văzut atâtea crime și grozăvii încât acum privesc nepăsător, fără să simt nimic,chiar și la cel mai grav accident de circulație sau bombardament cu dispariția unui oraș (vezi războiul din Ucraina). Se tot discută la TV despre culisele statului paralel. Eu am cu totul și cu totul altă filozofie și anume că există două Românii: una clădită pe secret, vigilență, spionaj și alta alcătuită din trăncănitorii politici, gânditorii în roza vânturilor, ajutați de o presă “lingură în toate ciorbele” care este gata să sacrifice adevărul pe o știre bombă, breaking news, care durează câteva ore.
Am primit un telefon din îndepărtata Americă și preț de câteva minute am vorbit despre toate și nimic. Se plângea finul meu că în ciuda numărului mare de români, ei sunt ca și inexistenți, nimic nu îi poate uni, n-au nici un ideal în afară de cel al dolarului, care aproape i-a dezumanizat. Ceea ce omoară omenirea pe acolo e singurătatea. Oamenii trăiesc în furnicare, dar singuri. Dragostea familială, de părinți, de copii, e nulă. Toți se închină balaurului (dolarului) care i-a transformat fie în brute, fie în roboți. Și nimănui nu îi pasă de nimeni și de nimic.
I-am spus că și noi românii ne-am americanizat galopant, iar eu nu sunt decât o speranță, un fel de fiu rătăcitor pe care propriul frate, din lașitate și frică, l-a jertfit numai și numai ca vițelul cel gras să ajungă bou.
Mă uit pe niște casete filmate în 1991 și îmi văd părinții și pe băiatul meu când avea 8 anișori. Doamne, ce mai îmi curg lacrimile! Este la modă acum să iți detești părinții, să iți privești cu scârbă copilăria. Dragostea părinților mei mă întreține și acum, trupește, spiritual, sufletește. Amândoi mi-au dat darul de a glumi și de a povesti. Amândoi mi-au dat dragostea de lume, soare și oameni. Eu i-am chinuit prea mult, fără să vreau, cu intrarea mea în politică și pur și simplu i-am ucis cu ajutorul “prietenilor mei”.
Sunt destul de creștin pentru a mă îndrăgosti de suferință și de jertfă și încerc să evit iubirea de plăcerile mărunte, viață lesnicioasă, firimiturile de lumină în întuneric. Ce păcat că mulți dintre noi sunt sufocați, perverși și timizi față de muncă! Eu mă număr printre cei care încetează puțin câte puțin să mai creadă în omenire, iar omenirea ajunge să își dea seama că așa cum este, nu are nici un Dumnezeu.
