Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ solicită noului Guvern al României regândirea sistemului de finanţare a Educaţiei şi alocarea, în noul an bugetar, a 6% din PIB pentru acest sector de activitate, potrivit realitatea.net
Potrivit reprezentanţilor federaţiei, conform Legii Educaţiei Naţionale, banii de care dispune o unitate de învăţământ pentru desfăşurarea procesului instructiv-educativ rezultă prin multiplicarea costului standar per elev/preşcolar cu coeficienţi specifici unităţii şcolare şi cu numărul de elevi. Valoarea costului standard per elev/preşcolar s-a stabilit pentru prima dată, prin HG în anul 2010, pentru cheltuielile de personal, iar în anul 2013 s-a stabilit şi valoarea costului standard per elev/preşcolar privind cheltuielile cu pregătirea profesională, cheltuielile cu evaluarea periodică a elevilor şi cheltuielile prevăzute la articolul bugetar „bunuri şi servicii”.
„Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ consideră că după nouă ani de la introducerea sa, acest cost standard per elev/preşcolar poate fi numit „groparul” învăţământului preuniversitar. Stabilirea „din condei” a valorii costului standard în anul 2010, a însemnat lovitura de graţie dată învăţământului preuniversitar, acesta accelerându-şi prăbuşirea. „Cârpelile” anuale aduse costului standard prin HG au condus la realitatea pe care o vedem astăzi: puţine unităţi de învăţământ din cele peste 6.000 se mai pot încadra în cheltuielile de personal şi asta nu pentru că aceia care le conduc dau dovadă de rea voinţă, ci pentru că actualul cost standard este incorect stabilit”, se menţionează în comunicat.
Sindicaliştii afirmă că sunt din ce în ce mai multe cazuri în care unităţile şcolare nu se pot încadra în costul standard per elev/preşcolar, cum ar fi: unităţile de învăţământ din zonele izolate, cu efective mici de elevi la clasă, unităţile de învăţământ vocaţional, care sunt aproape de desfiinţare, colegiile şi liceele cu peste 30 de elevi la clasă, unde majoritatea cadrelor didactice sunt cu gradul I, precum şi grădiniţele cu efective de copii la grupă peste media prevăzută de lege.
De asemenea, susţin că „acelaşi dezastru” este şi în cazul costului standard pentru bunuri şi servicii, atât timp cât el a crescut de la 301 lei/an per elev/ preşcolar, valoarea din anul 2013, la 370 de lei în anul 2019.
„Aşa s-a ajuns la situaţia de neacceptat într-o ţară normală, ca părinţii să aducă bani de acasă pentru supravieţuirea unităţilor de învăţământ. Aceasta este consecinţa faptului că România nu este capabilă să aloce în prezent decât 2,9% din PIB de la bugetul de stat pentru educaţie, în condiţiile în care, conform LEN, ar trebui să primească 6% din PIB. Guvernanţii nu au făcut în toţi aceşti ani o analiză serioasă a acestui cost standard, pentru a se ajunge la valoarea lui reală, ţinând cont de toate condiţiile specifice din unităţile şcolare. Au avut grijă, însă, pentru a sta liniştiţi, să prevadă prin lege obligativitatea ordonatorilor de credite să se încadreze în bugetul aprobat, fiind pasibili chiar de amenzi uriaşe dacă nu fac acest lucru. Şi pentru ca opinia publică să creadă că în învăţământul preuniversitar se face jaf cu banul public, funcţionari din MEN au lansat ideea nedemonstrată că în învăţământul preuniversitar sunt aproximativ 200.000 de elevi fictivi”, se mai arată în comunicat.
Sindicaliştii din învăţământ recunosc că pot exista situaţii în care anumiţi elevi sunt trecuţi în cataloage, dar nu frecventează cursurile, dar în niciun caz numărul nu este atât de mare.
