Oltenii se pregătesc cu hărnicie pentru perioada sărbătorilor de iarnă. Și mulți încă respectă, cu sfințenie, tradițiile din străbuni. Una dintre tradițiile încă vii este Ignatul, marcat pe data de 20 decembrie.
Denumirea de ignat vine de la Sfântul Ignatie Teoforul și este cunoscut în popor sub denumirea de Ignatul porcilor. Acest ritual de sacrificare a animalelor ne amintește de popoarele vechi, cum ar fi grecii, egiptenii și romanii, care jertfeau un animal când se trecea de la un an la altul sau la schimbarea anotimpului.
Semnificația sacrificiului reprezintă anul ce se încheie, dar și noul an care urmează să ne schimbe viețile în mai bine. În vremea dacilor se sacrifica un animal ca simbol al divinității întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la Solstițiul de iarnă. Oamenii îl ajutau pe soare prin sacrificarea porcilor. După Solstițiu, ziua începea să crească, iar Crăciunul era o sărbătoare a luminii și a vieții, după cum a documentat Agerpres.
Se spune că la tăierea porcului cei miloși, în special femeile, nu au voie să participe pentru că animalul moare cu greutate, iar carnea va fi tare și va fierbe greu. În satele din Oltenia, oamenii încă mai respectă datinile strămoșești și sacrifică porcul așa cum se făcea pe timpuri, la foc de paie. Azi, mai puțin barbar, pentru că legea nu mai permite sacrificarea porcului decât prin asomare. Bărbații încep dis-de-dimineață pentru a avea timp gospodinele să pregătească bunătățile din carne. Sunt de nelipsit ceșcuțele de țuică care le mai încălzește și lor sufletul. Încă se mai duc mai departe rețetele și secretele din bătrâni, care nu și-au pierdut din farmecul lor pentru olteni.
„Gospodarii se scoală de dimineață în zori de zi, preferabil 4-5 dimineața pentru a pregăti apa, sarea, cuțitele, paiele, și funiile. Totul trebuie să fie pregătit până spre dimineață. De la caz la caz se adună o mână de bărbați, care pot fi rude sau vecini pentru a prinde, lega și pârli animalul. La sfârșit se face pomana porcului. După terminarea acesteia, femeile casei iau și spală măruntaiele, le sortează pentru a face tobă și cârnați”, ne spune o tânără din județul Dolj.
Specific pentru această zi, mai spune tânăra, este și sângeretele: „Unora li se pare scârbos. Sângeretele sau sângele, depinde de zonă. Este o mâncare asemănătoare tobei. Se face din inima și sângele porcului scurs în momentul înjunghierii”.
După ce este tăiat, începe pârlirea porcului, folosindu-se paie de grâu, acesta fiind secretul pentru ca șoricul să fie gustos și moale. Ca semn de tradiție îl reprezintă și datul cu sângele porcului pe fruntea copiilor pentru a le purta noroc tot anul.
„O tradiție întâlnită este călăritul porcului de către copii și un micuț semn pe obraz și nas pentru a le purta noroc sau a fi îmbujorați”, spune o bătrânică.
După ce a fost tranșat, bucătăresele încep să pregătească pomana porcului, dar și preparatele pentru sărbători. Rețeta tradițional oltenească pentru cârnați este să se folosească toată carnea de pe coaste, și grăsimea și se ia din pulpa porcului dacă se doresc niște cârnați mai slabi. Pe lângă carne se mai adaugă sare, usturoi, piper și boia. Astfel, pe masa de Crăciun vor fi cârnați, sarmale, jumări și multe alte delicatese preparate din porcii tăiați de Ignat.
O altă tradiție cunoscută este colindul care anunță venirea Crăciunului. Colindătorii sunt așteptați cu dulciuri, mere, nuci și chiar și bani din partea gazdelor.
Roxana Sugu
Studentă anul I, Facultatea de Jurnalism, Universitatea din Craiova
