„Am citit undeva, nu mai ştiu unde, că măreţia unei naţii e dată, cum zice Indira Ghandi, de atitudinea faţă de animale, un exemplu în acest sens al măreţiei fiind Olanda. La noi nici atitudinea față de oameni nu e la nivelul Olandei faţă de animale. Adio măreţie, naţie!” – MM.„Naţiunea noastră, neamul nevoii” – Mihai Eminescu
„Dacă Ponta şi-a dat demisia după Colectiv, Orban şi Nelu Tătaru de ce nu pleacă?”, urlă Ponta, de la psd-ul mic – că alţi membri nu are -, şi tot psd-ul mare, de pe la colţurile străzilor sau uliţelor patriei (ce bine recita lecţia, în faţă, la Periniţa, unu care încarcă brichete!)
„Ajunge cu cinismul! Orban și Tătaru – dați-vă demisia! Nu pasați vina pe medicii-șefi de la secțiile ATI pentru aberațiile voastre! Nu ei sunt vinovați pentru deciziile voastre aberante! Medicii sunt cei care salvează vieți. NU voi! Ei trebuie ajutați să-și facă meseria, nu hăituiți! #pactpentrusanatate”, zice Marcel Ciolacu – psd-ul mare.
Gândire insipidă, de analfabeţi funcţionali, îndoctrinaţi cu lozinci lipsite de cea mai elementară logică, între „brichetă” şi „ciola(n)cu” fiind = (egal). S-o luăm pe rând: La Ponta, „Colectivul” fu ocazia, nu cauza demisiei din „foncţia” de mare premier, în fapt un „pisicuţ” al băsescului, fiind, după celebra plimbare cu barca (împreună cu Doina – „fă Doino, asta-ţi trebuia…” pe uliţele ţării, transformate în râuri de potop, tras de jandarmi şi alte forţe de intervenţie, încolţit într-un dosar DNA (despre care nu e deloc căderea noastră să ne pronunţăm, deși ştim câte ceva), şi plagiatul acela ruşinos („dottore”- tot Băsescu), obligat să iasă de sub lumina reflectoarelor, care ne arătau un premier „gură multă”, dar om de paie…
Acum, să v-o spun pe-a dreaptă, deşi, prin suflet, gândire şi pregătire, eu sunt un om de stânga, de când am pornit pe drumul vieţii, ideile de stânga fiind mult mai umane decât cele ale dreptei, nu mai suport „stânga” pentru că n-a înţeles aceste idei, ba, le-a transformat în „inumane mijloace de propagandă”, cu mintea lor puţină. Până şi comuniştii, din atât de detestatul comunism, aplicau ideile socialismului şi democraţiei mai bine decât urmaşii lor, neghiobi şi răi (vezi declaraţiile lor, că sănătatea poporului ăsta, bolnav la propriu, e asigurată în spitale făcute de stânga comunistă în anii `70, adică de părinţii lor, de care se dezic, zic ei, fără să-i ducă mintea lor puţină, despre care am mai scris, că nu poţi, în ruptul capului, şi-n vecii vecilor, să te dezici de AND-ul tău. De, soarta.
Apoi, cât de prost să fii, s-o ţii langa cu cât de „deştepţi şi umani” sunteţi voi, stânga lu peşte, prăjit sau crud, declarând una (exemplu – pactul pentru sănătate, sistarea campaniei electorale pentru trei zile, etc.), şi făcând exact pe dos, în plin război mondial (al treilea război mondial al omenirii, care nu e clasic, ci medical), în care mor oamenii planetei pe capete, zilnic! Mare e Grădina stângii, Doamne!
Şi, cât de prost să fii, popor psd, şi televiziuni psd, să nu înţelegi că nu Iohannis, Orban şi Tătaru conduc şi administrează Ţara, ci „Administraţia” implementată de acest „capitalism cu faţă umană” în treizeci de ani nenorociţi, de politică, mai mult decât neghioabă, a unor urmaşi degeneraţi, ajunşi pe caii mari ai ţării.
Acum ceva ani, aflându-mă la Cârna, la socrii mei, ieşind în grădina din faţa casei, aud gălăgie în curte la nea Milu, vecinul. Mă uit printre verzele şi roşiile puse pe araci, din grădina lui, despărțită de a noastră printr-un gard de sârmă în ochiuri, nimic. Ridic capul, după vocea lui nea Milu, vecinul, şi-l văd pe coama casei, cu un telefon „mobil” la ureche, ţipând în draci: băăă, nu te aud. Probabil, Viorel, fiu-său, că, scuze, cu el vorbea, îl întreabă: bă tată, cum ţii telefonul ăla? Iar ne Milu zice scurt: băăă, vorbesc pe un-s-aude. M-am distrat copios atunci. Cam aşa „ne vorbim”, noi, azi, în secolul XXI, viaţa asta scurtă care ne-a fost dată de Cel de Sus. Mâine, din nou, dar, doar despre Ciolacu şi Orban.
