,,Nu e important ce a făcut America pentru tine, e important ce ai făcut tu pentru America!”…în traducere liberă, ,,nu e important ce a făcut Ţara (România) pentru tine, politician român, ci ce ai facut tu pentru România!”. Ce ai făcut? ,,Nemic’’, vorba eminescului. Din dovedită lipsă de cultură (cultură-cultură ori cultură politică- o învăţaţi, dacă o învăţaţi, în câmpul muncii”) şi fără cei şapte ani de acasă, n-aţi avut curiozitatea să vedeţi ce zice DEX-ul despre ţară şi politică.
DEX zice:ȚÁRĂ, țări, s. f. I. 1. Teritoriu locuit de un popor organizat, din punct de vedere administrativ și politic, într-un stat. Dar mai zice şi: Țara piere de tătari și el bea cu lăutari sau țara piere (sau arde) și baba se piaptănă = satul arde și baba se piaptănă, sau: În țara orbilor, chiorul (sau cel cu un ochi) e împărat v. chior, ori: Țara lui Cremene (sau a lui Papură-vodă) = loc fără stăpîn, unde fiecare face ce-i place, fără să dea seamă cuiva. Țara făgăduinței v. făgăduință. Țara nimănui = a) (în basme) țară fără stăpîn;
La politică DEX zice: POLÍTICĂ, politici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Știința și practica de guvernare a unui stat; sferă de activitate social-istorică ce cuprinde relațiile, orientările și manifestările care apar între partide, între categorii și grupuri sociale, între popoare etc. în legătură cu promovarea intereselor lor, în lupta pentru putere etc.; orientare, activitate, acțiune a unui partid, a unor grupuri sociale, a puterii de stat etc. în domeniul conducerii treburilor interne și externe; ideologie care reflectă această orientare, activitate, acțiune. ◊ Expr. A face politică = a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului. 2. Tactică, comportare folosită de cineva pentru atingerea unui scop, dar şi: ◊ Drepturi politice = drepturile de participare a cetățenilor la conducerea treburilor ţării şi statului.
Ori, dacă ar fi citit măcar aceste definiţii, politicienii de azi, epigonii vechilor politicieni (chiar şi comunişti), ar fi înţeles că ţara e a poporului şi politica se face în interesul acestora, adică a ţării şi poporului, nu în interes propriu ori de gaşcă, transformând politica într-o meserie pentru sine şi uitând de ţară şi popor. Altfel de ce-o fi plecat în lume jumătate din forţa de muncă a ţării? Altfel de ce-o duce greu poporul român, trăitor de azi pe mâine, de ce nu le pasă de ţara asta de-au jecmănit-o până la sânge? Ce le-a făcut Dumnezeu de-i taxează şi apa de ploaie care cade pe acoperişurile caselor, pe drumuri şi străzi şi în grădinile oamenilor? Și ce-au făcut ,,ăia”, ştiţi care, de merită asemenea salarii şi pensii ,,nesimţite”, care, de fapt, sunt o fraudă pe care o acoperă cu altă fraudă, împrumuturi uriaşe care vor fi plătite de poporul român. Bine că măcar Uniunea Europeană a văzut că nu România şi poporul său sunt de vină de ,,deviaţia” (vorba lui Stalin: kacaia deviaţia?) de la normal de ne-am făcut de râsul lumii…deci, partidele din fragila opoziţie, opoziţia din propriile partide (în special P.S.D), societatea civilă, U.S.A. şi U.E. îţi spun că nu e bine ce faci şi tu, Coaliţie, o ţii lângă că e treaba ta şi tot mergi înainte cu distrugerea ţării şi disoluţia statului, schimbând pentru asta Legi şi Constituţie, acţionând ca un grup infracţional organizat.
Cât mai ţine această nebunie ale cărei urmări le va suporta tot poporul român, nu ştiu. Ceea ce ştiu e că am pierdut zeci de miliarde de euro de la U.E. (gratuite) ca să ne (re)facem ţara, ne-am îndatorat cu zeci de miliarde, cu nişte dobânzi extreme, ca să plătim populismul gratuit (măriri de salarii şi pensii anulate de inflaţie şi preţuri), ne-am făcut de râs în lumea în care intrasem cu greu (U.E. şi NATO), ratăm preluarea conducerii (rotative) în U.E. (Doamne, câte puteam noi rezolva fiind acolo!), ne batem joc de Istoria Ţării şi de Popor- Centenarul se amână! Vai nouă!
***
George Orwell: Un popor care votează corupţi, impostori, hoţi şi trădători, nu este victimă. Este complice!
Petre Tuțea: Cu stânga nici cruce nu poţi să-ţi faci, darămite să conduci o ţară.
Nicolae Iorga: Democrat înseamnă cineva care vrea să înalţe poporul pe umerii săi, nu cineva care vrea să se înalţe el pe umerii poporului.
