E vremea intereselor globale şi, Romania, nu mai contează motivele (probabil/desigur, istorice si geostrategice), e prinsă în vâltoarea marilor reaşezări de idei şi interese, desigur. Sunt momente în care, dacă simţi mersul timpului, poţi să le faci, usor, măreţe, iar istoria le va consemna ca atare întru beneficiul posterităţii. Nu e greu de înţeles că astfel de momente de măreţie comună cer oameni pe măsură. Aşa se nasc eroii! Un astfel de moment îl constituie 1 Decembrie, creat de oamenii acestor zări ale lumii ca un dat istoric pe care, oricat l-ar umbri vâltoarea vremurilor tulburi (se mişcă lumea…), trebuie să-l urmăreşti şi să ţi-l apropii, nu pentru tine, nu pentru ai tăi, ci pentru cei din viitorul care vine.
1 Decembrie, adică mult trâmbiţatul, logoreic, centenar, (îl scriu cu literă mică fiindcă noi l-am făcut mic), înseamnă Unirea românilor în graniţele normale ale României, ca un proces istoric ireversibil, printr-o evidentă radicalizare a procesului de unificare, sub premisele favorabile ale situaţiei internaţionale. La 95 de ani de atunci, vine Traian Basescu (cu păcatele lui) si, în calitate de Preşedinte al României (acum nu mai este dar tot zice), zice că următorul proiect de ţară pentru România este întregirea ţării şi, că este convins că, dacă în Republica Moldova va exista un curent unionist, atunci ţara noastră va fi pregătită.
„Un popor, când are ocazia să fie împreună, nu va renunţa. Nu mizez pe oamenii politici, toată acţiunea mea legată de Republica Moldova a fost legată de ideea că poate ne vom uni, ştiu că nu e momentul acum, dar (…) acest lucru se va întâmpla, pentru că sângele apă nu se face”. Superb proiect de „Ţară”!
Întrebat dacă s-a consultat cu cineva pe acest subiect, a mai zis: „Nu cred că trebuia să iau o aprobare de undeva pentru asta”. Mi se par vorbe și instincte istorice de reținut.
Nu sunt băsist dar, atâta timp cât e vorba de politică, mi se pare normal să bag în seamă gesturi care înseamnă vis, adică viitor, adică altceva decât searbedele şi dezgustătoarele gesture, de zi cu zi, ale celor care ne tot conduc. Căci, dacă ne uităm în istorie, toate marile momente au la bază visul, apoi făptuirea lui. Apoi, să ne aducem aminte, visul Unirii din 1918 se întâmpla în mijlocul marilor imperii, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Otoman, Imperiul Țarist şi SUA, unde Preşedintele Woodrow Wilson cere autonomie pentru ţările aparținând Austro-Ungariei, prin celebrul său discurs în fața Congresului american.
Acum „marile imperii” sunt Uniunea Europeană, China, Rusia (iar) şi USA. Şi toate agrează România (nu şi pe unii politicieni români care sar peste cal), astfel că, eu înţeleg să visez visul băsescului care i-a revoltat pe unii şi i-a lăsat indiferenţi pe majoritari. Dar, Iuliu Maniu, mare politician al acelor timpuri, a explicat (Basescu l-o fi citit?) că „e necesară o epocă de tranziție, deoarece „nu se poate ca într-o singură zi, sau într-o singură oră, sau într-un moment dat, să punem la o parte o stare de lucruri veche și să înfăptuim una nouă”. Rezoluţiunea Adunării Naţionale de la Alba Iulia, din 18 Nov./1 Decembrie 1918, zice: „Adunarea Naţională a tuturor Românilor, adunați prin reprezentanţii lor îndreptățiți la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România… înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieţii publice… Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunei române Adunarea Națională hotărăşte instituirea unui Mare Sfat Naţional Român, care va avea îndreptăţirea să reprezinte naţiunea română oricând şi pretutindeni faţă de naţiunile lumii, să ia toate dispoziţiunile pe care le va afla necesare în interesul națiunii”. Hai să visăm în interesul naţiunii. Să nu fim mici şi să înţelegem că, în istorie, poporul român stă sub semnul Unirii, făurind ŢARA. Şi noi ce facem? Nemicuri/Nemic!
Iuliu Maniu : Noi, onorată Adunare Naţională, vedem în înfăptuirea unităţii noastre, un triumf al libertăţii românești. Noi nu voim să devenim din oprimaţi oprimatori, din asupriţi asupritori. Noi voim să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor şi a tuturor cetăţenilor.
Traian Basescu: Şi eu spun cetăţenilor Republicii Moldova: Cereţi Unirea, şi o veţi avea! Dar cereţi-o!
Victor Ponta: Vă rog şi vă propun, tuturor celor care acum, în oraşele şi satele României, se gândesc la viitorul ţării, să încercăm să vorbim şi să gândim la Unire, nu doar de 24 Ianuarie si de 1 Decembrie ci, dacă se poate, în fiecare zi.
NN (nota noastră): La sfârşitul anilor ’40, când Iuliu Maniu fusese condamnat de comunişti şi s-a dispus confiscarea întregii averi, s-a constatat că marele om de stat n-avea avere imobiliară, nici terenuri, nici case, nici altceva. Locuia la un prieten din Bucureşti iar comuniştii nu i-au putut confisca decât nişte lucruri mărunte. Vai nouă, azi!
