Specialiştii în TIMP (există şi din ăștia, cum există specialişti în spaţiu, viruşi, apă, vreme, gastronomie, chimie, etc.) ne spun că, demult, ZIUA avea 5 ore, apoi, mai încoace, 24 de ore, stabilindu-se în ADN-ul nostru această zi de 24 de ore pentru „trăirea” diverselor comportamente „umane” cum ar fi cele sufleteşti, care ţin mai degrabă de mitologie şi religie, ori cele ale conştiinţei, mai apropiate de chimia umană, iar acum ZIUA tinde să o ia înapoi, să fie mai mică de 24 ore. Important este dacă această „dare înapoi a timpului unei zile” va însemna şi „scoaterea din ADN-ul uman” a unor comportamente ale sufletului ori conştiinţei, care au dat şi dau LUMEA peste cap, cum ar fi prostia, răutatea, destrăbălarea (bahică şi sexuală, dar şi politică şi economică, şi nu numai). Să zicem că nouă destrăbălarea bahică ne-a pătruns în ADN de pe vremea dacilor (istoria ne spune cum un rege dac a dat dispoziţie să se „scoată” toate viile). Destrăbălarea sexuală şi hoţia, de la „Râm” se trage, dacă luăm de bune „istoriile” cu „legiunile de condamnaţi romani” aduşi în Dacia, şi „tragerea” neamului nostru din doi bărbaţi cu braţe tari, Decebal şi Traian. Dar de unde au pătruns în ADN-ul nostru prostia şi răutatea? Că, vorba bunicului meu dinspre mama: „băăă, fii deştept, că ţara geme de proşti, nu vezi?”. Sau, a lui Lumea (aşa-i zicea toată lumea din sat, nici nu mai ştiu cum îl cheamă), vecinul bunicului: „băăă, se mişcă Lumea, da e de rău, că o mişcă proştii (era prin anii `50, cu nebunia comunistă). Ori a unui salariat, poştaş, de pe vremurile ălelalte, spre sfârşitul comunismului: „ehee, domnu şef, s-a făcut lumea a dracu…”. Până şi tata, Dumnezeu să-l odihnească, aflând, nu ştiu cum, că predam „învăţământul politic” la serviciu (sarcină de serviciu, că nici măcar nu eram membru de partid, ca să fie sarcină de partid, nu era de acord partidul de atunci să fiu membru), îmi zice, într-o zi, ştiind că nu e în ADN-ul (el îi zicea firea) neamului nostru de întemeietori ai Măceşului politica, adică prostia, minciuna şi hoţia: „bine mă, te-apucaşi de politică, le terminaşi pe toate. Vai de capul tău!”. Apoi, către mama: „lasă-l fă, că-i vine lui mintea la cap când o-nfunda beşaura (puşcăria) – în mentalul oamenilor simpli, dar nu şi proşti, politica, adică prostia, minciuna şi hoţia, duceau în mod sigur spre beşaură, spre puşcărie, ceea ce a fost şi e valabil mereu, că te-ntrebi, ca prostu, de ce-o fac, pe ea, pe politica asta?
„De ce ne comportăm, când ajungem, ca păduchele, în frunte, mai infam decât am face-o vreodată în viața reală? Destul de rar se întâmplă în viața de zi cu zi să fim părtași, în viața reală, la scandaluri de mari proporții pe teme morale. Deschide, însă, Facebook-ul, accesează un ziar sau o revistă controversată, pagina unei persoane publice sau citește comentariile oricărui video Youtube, cât de cât popular, și-o să vezi partea cea mai întunecată a umanității. Dar de ce? De ce nici măcar nu ne punem problema de a ne abține de la comentarii defăimătoare la vederea unei postări cu care nu suntem de acord? De unde scoatem cele mai ofensatoare cuvinte din repertoriu pentru oameni care nu ne-au greșit cu nimic în viața reală sau de ce aruncăm cu atâta ură în minorități etnice, sexuale sau (ne)religioase?”, (extras D.A. Cherciu dintr-un articol publicat pe Hotnews). Mie nu-mi dă pace de multă vreme o întrebare: De ce în politică şi „bazinul lor electoral” există mai mulţi din ăştia proşti, răi, şi „oţi”, decât oameni normali? Dacă gândiţi cu capetele voastre îmi veţi da clar dreptate.
M.A.I. (adică Ministerul Administraţiei şi Internelor) e înţeles, şi asimilat public, cu, doar, Ministerul de Interne, echivalentul, în plan intern, al Ministerului de externe, care n-are, totuşi, şi Administraţie, un enorm şi important edificiu statal, ori, şi mai empiric, cu poliţia/miliţia, de unde şi expresia uzitată mereu: suntem un stat poliţionesc, dar şi „foc încrucişat” asupra „incapabililor de la MAI”, care trebuie să gestioneze pandemia (care e internaţională), dar şi efectele clanurilor asupra siguranţei naţionale şi a cetăţenilor. Ori asta presupune o administrare a „afacerilor interne” (mai bine aşa trebuia să se numească acest minister uriaş), ale românilor şi României, însă administrare cu o uriaşă structură bătută în cuie de actuala opoziţie aflată la putere în Parlament, CCR, Puterea Judecătorească, adică armata a doua a ţării compusă din prefecţi, c.j.-uri, deconcentrate, D.S.P.-uri, inspectorate şcolare şi de poliție, etc., etc.. Trebuie schimbaţi oamenii de dincolo de guverne, cei din administraţie. Altfel vom asista permanent la dezbateri care sunt, precum vedeţi des bateri, bătăi politice de ochii lumii. Să-i spuneţi lui tata din groapă că un ministru nou poate face să funcţioneze în interesul cetăţeanului român un astfel de mastodont, putred de corupţie de la cap la coadă. Iată ce face politica proştilor hoţi şi răi (că incultura şi prostia emană răutate perpetuă) din statul român şi din poporul român prostit într-una. Dacă-mi daţi un singur exemplu de altfel de politician de la noi, eu mă las de scris despre politică.
