Personalitatea NICOLAE POPESCU
(22.09.1937 – 29.07.2010)
NICOLAE POPESCU s-a născut în 1937 într-o suburbie a orașului Strehaia – Comanda, județul Mehedinți, într-o frumoasă zonă geografică, înconjurată de dealuri, în apropierea râului Motru.
Cu toate că viața la țară era mai dificilă decât la oraș, avea farmecul ei aparte pentru un copil în formare și i-a fost de ajutor unei personalități puternice prin naștere, șlefuite prin educație, maturizate de timpuriu prin responsabilități precise, într-un mediu natural, ce l-a sensibilizat, făcându-l receptiv pentru frumos. S-a remarcat de mic prin inteligență, o memorie prodigioasă și, la sfatul profesorilor, părinții l-au înscris la Colegiul Popular “Nicolae Bălcescu” (azi – Colegiul Național “Carol I”) din Craiova.
La 14 ani a început sistematic să studieze în biblioteca școlii, construindu-și o cultură solidă, ce cuprindea cunoștințe nu doar de matematică, ci și de istorie, filosofie și alte domenii. A început studiile universitare la Iași și le-a continuat la București, fiind remarcat ca unul dintre cei mai talentați studenți la matematică, prevăzându-i-se un viitor strălucit în acest domeniu.
În 1960, student fiind, a inițiat un seminar științific, care a continuat timp de 50 de ani, sub diferite denumiri, în funcție de direcțiile de cercetare ale mentorului Nicolae Popescu: teoria categoriilor, teoria inelelor, teoria corpurilor, reprezentări de grupuri, teoria numerelor. Astăzi, acest seminar se numește SEMINARUL DE ALGEBRĂ ȘI TEORIA NUMERELOR “NICOLAE POPESCU”.
A început să publice din timpul studenției, mai întâi în reviste de matematică din România, iar în 1964 publică și în reviste străine, fiind apreciat de comunitatea științifică internațională.
A devenit doctor docent înainte de a împlini 35 de ani, iar din anul 1997 a devenit membru correspondent al Academiei Române.
Avea harul prieteniei și harul de a-i învăța pe alții. Prin profunda sa cultură îi impresiona și pe cei care nu erau matematicieni. Discipolii săi, împrăștiați în universități și centre de cercetare din întreaga lume pot să lucreze, continuând opera maestrului lor, Nicolae Popescu.
A contribuit din plin la dezvoltarea cercetării științifice în general și a cercetării matematice românești, în special. Student fiind, a publicat o lucrare în Franța, în colaborare cu un matematician elvețian, Pierre Gabriel, rezultatul fiind cunoscut în literatura de specialitate ca TEOREMA POPESCU – GABRIEL. De asemenea, a publicat în 1973 monografia ABELIAN CATEGORIES WITH APPLICATIONS TO RINGS AND MODULES, cu peste 300 de citări identificate până acum.
Prin exemplul său personal, viu și necondiționat, a lăsat urme adânci, opera sa, scrisă și nescrisă, stând mărturie în acest sens.
Asemenea oameni au fost în toate timpurile rari și sunt, în general, rari.
