„Este păcat să asistăm la modul în care cartierele noastre vechi, pline de istorie, arhitectură minunată și artă, se golesc încet-încet”
Orașele din Italia s-au întrecut în ultimii ani în a lansa scheme inteligente menite să atragă noi locuitori pentru a-și relansa averile. De la case dărăpănate care se vând cu un dolar, la case gata să fie ocupate la prețuri de nimic.
Orașul pitoresc Presicce din regiunea însorită Puglia este cel mai recent care a intrat în joc cu o ofertă tentantă. Oficialii spun că vor plăti până la 30.000 de euro (aproximativ 30.000 de dolari) pentru a cumpăra o locuință goală și pentru a se stabili în ea, potrivit edition.cnn.com.
Chiar mai bine, casele scoase la vânzare ca parte a ofertei au prețuri începând de la aproximativ 25.000 de euro. La fel ca și alte proprietăți ieftine scoase la vânzare în Italia, acestea au fost abandonate de mult timp de proprietarii lor inițiali. Și, ca un bonus suplimentar, locația este incredibilă, înconjurată de natura din zona Salento și aproape de plajele și apele limpezi turcoaz din Santa Maria di Leuca.
Autoritățile din Presicce speră că oferta unui stimulent în bani va aduce un suflu nou în orașul lor în curs de depopulare, unde numărul nou-născuților este din ce în ce mai mic în fiecare an.
„Există multe case goale în centrul istoric construite înainte de 1991 pe care am dori să le vedem din nou vii cu noi locuitori„, a declarat consilierul local Alfredo Palese pentru CNN. „Este păcat să asistăm la modul în care cartierele noastre vechi, pline de istorie, arhitectură minunată și artă, se golesc încet-încet.„
Detaliile acordului sunt în curs de finalizare, adaugă Palese, dar autoritățile sunt pregătite să lanseze cererile în următoarele săptămâni, când informațiile vor fi disponibile pe site-ul primăriei. „Vom oferi până la 30.000 de euro persoanelor dispuse să se mute aici și să cumpere una dintre aceste locuințe abandonate„, spune el. „Finanțarea totală va fi împărțită în două: o parte va merge pentru a cumpăra o locuință veche și o parte pentru a o reamenaja, dacă este necesar.„
Palese spune că o fuziune în 2019 cu o comunitate adiacentă pentru a crea orașul Presicce-Acquarica, mai mare, i-a lăsat bani în plus pentru a se asigura că proiectul poate continua în anii următori. „După fuziune, conform legii italiene, teritoriul nostru mai larg va fi binecuvântat cu mai multe fonduri publice, aproximativ 1.000.000 de euro pe an pentru mai mulți ani înainte, pe care intenționăm să le investim pentru a revitaliza vechiul cartier”, spune Palese. Împreună, Presicce și Acquarica au acum aproximativ 9.000 de locuitori, dar doar jumătate din populație locuiește în partea mai veche a comunității.
Primăria a lansat deja alte programe pentru a atrage mai mulți rezidenți, inclusiv beneficii fiscale pentru înființarea de noi activități comerciale și bonusuri pentru copii pentru familiile cu copii. Pentru a se califica pentru stimulentul de 30.000 de euro, cumpărătorii trebuie să își stabilească reședința în Presicce și să achiziționeze una dintre selecțiile de proprietăți construite înainte de 1991, care au fost cartografiate de autorități.
Potrivit lui Palese, prețurile locuințelor încep de la 500 de euro pe metru pătrat. Aproximativ 25.000 de euro ar trebui să fie suficienți pentru a asigura o locuință de 50 de metri pătrați care are nevoie de unele reparații.
Istoria orașului Presicce datează din Evul Mediu, când așezările s-au răspândit în jurul unei fortărețe sarazine construite de călugări care au săpat cripte și mori de măsline subterane ca adăposturi pentru supraviețuitorii raidurilor piraterești. Și-a câștigat reputația de „oraș al aurului verde” din Puglia pentru livezile luxuriante de măslini care produc ulei de măsline extravirgin de calitate superioară, înflorind în timpul Renașterii ca un fief prosper, cunoscut și pentru vinul său fin, brânzeturile și comerțul cu vite.
Mulți localnici trăiau sub pământ, săpând peșteri în terenul stâncos din Presicce. Sub piațetele principale și palatele somptuoase în stil baroc se află o rețea de 23 de camere secrete și mori de măsline în care fermierii, cunoscuți sub numele de trappettari, petreceau luni întregi în timpul sezonului de recoltare, presând măslinele în mori de piatră împinse de măgari.
