Studenții la medicină ar trebui să urmeze cursuri de comunicare pentru a învăța cum să interacționeze mai bine cu viitorii pacienți, dar și cu familiile acestora. Este declarația ministrului Sănătății, Alexandru Rafila, care își dorește din partea lor mai multă răbdare, dar și empatie. Practic, înainte de a îmbrăca halatul alb, studenții ar trebui să învețe să fie nu numai profesioniști desăvârșiți, ci și oameni.
Ce ne dorim de la un medic atunci când intrăm în cabinet? Să fie un bun profesionist, să-și cunoască perfect meseria, să fie sigur pe el, să ne trateze cu grijă și respect. Ne dorim explicații simple, pe înțelesul nostru, empatie, susținere morală și răbdare. Să nu se concentreze doar pe actul medical în sine, ci și pe latura umană a meseriei sale. Această abilitate, cu care unii se nasc și pe care alții o dobândesc, ar trebui predată încă de pe băncile facultății, încă din primi ani de studiu.
„Aceste cursuri de comunicare (…) ar trebui să facă parte din curricula de pregătire pentru asistenţi medicali şi pentru medici. Eu cred că partea cu facultativul nu este foarte tentantă pentru că avem şi această problemă – orice e provizoriu tinde să devină definitiv şi provizoratul nu cred că este un lucru bun. De 22 de ani ne chinuim cu Educaţia pentru sănătate în şcoli, nu cred că mai trebuie să aşteptăm vreo 22 de ani să introducem ca disciplină comunicarea. Oamenii, când sunt bolnavi, sau familiile copiilor când aceştia sunt bolnavi, au nevoie nu numai de încurajare, au nevoie de o explicaţie, au nevoie de o persoană cu care să comunice şi care să le înţeleagă neliniştile şi au nevoie de încurajare şi empatie”, a afirmat ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, marți, la o conferință medicală, potrivit adevarul.ro
Rafila este de părere că aceste calități necesare personalului medical trebuie dobândite „într-un cadru instituțional”. „Lucrurile acestea poţi să le ai nativ, dar ele trebuie dobândite într-un cadru instituţional pe care îl oferă şcoala, fie că discutăm despre facultăţile pentru asistenţi medicali şi moaşe, fie că discutăm despre facultăţile de medicină şi poate că reuşim să ne gândim şi la o comunicare”, a explicat ministrul Sănătății.
Radu Gănescu, președintele Pacienților cu afecțiuni cronice, consideră că este o idee excelentă căci, într-adevăr, la acest examen al umanității mulți medici pică cu brio.
„Nu există empatie. Eu am avut o experiență negativă cu un medic care mi-a zis „Marș afară”. Nu am reușit să ne înțelegem, să comunicăm și am ajuns la altfel de dialog. Din păcate, vorbim despre o realitate pe care o trăim aproape zilnic și pe care trebuie să o schimbăm”, a declarat Gănescu pentru „Adevărul”.
Acesta recunoaște problema și anume că, în ceea ce privește comunicarea cu pacientul, mulți medici nu stau deloc bine. „Pe cei din generațiile mai vechi nu prea poți să-i mai schimbi. Vorbim despre o atitudine și despre un mod de a relaționa învechit. Încă se mai merge pe ideea că eu sunt medicul, eu știu cel mai bine, te-am vazut, ți-am dat tratament, la revedere. Nu există dialog, nu există comunicare, empatie, înțelegere”.
Însă, speră Radu Gănescu, lucrurile s-ar putea schimba în bine dacă studenții de azi, viitorii medici de mâine, ar fi ghidați încă de pe băncile facultății și învățați cum să lucreze, să comunice, să relaționeze cu pacienții.
„Nu suntem inerți, niște obiecte. Dimpotrivă. Impactul emoțional la aflarea unui diagnostic grav este extrem de mare. Nu te poți purta cu pacientul de parcă acel om nu ar gândi și nu ar simți nimic”.
Este foarte dificil să-i spui unui om că suferă de o boală incurabilă, că șansele lui de supraviețuire sunt minime. Iată motivul pentru care medicii tind să se autoeduce, încearcă să nu se implice emoțional, ci doar medical, în cazurile respective.
„Chiar și așa, asta nu înseamnă că nu trebuie să ai grijă cum comunici, cum dai o veste rea pacientului”, consideră Radu Gănescu. Acesta a venit un exemplu concret: „Am o prietenă a cărei mamă a fost diagnosticată, într-un spital din străinătate, cu cancer. Cum se procedează acolo? Medicul i-a dat vestea, i-a explicat în ce stadiu se află, care este evoluția bolii, care sunt pașii de urmat, ce trebuie făcut de acum încolo. Apoi, după două ore a venit din nou și a vorbit cu pacienta. Apoi, iarăși a discutat cu femeia căreia i-a recomandat inclusiv consiliere psihologică. La noi însă această consiliere este văzută, de cele mai multe ori, ca pe o povară financiară, nu ca pe o necesitate”.
Asta ar trebui să deprindă viitorii medici încă din școală. „Să nu mai avem parte de acele dialoguri de genul „Ai cancer. Asta e. Ce mai vrei?”, își dorește Radu Gănescu. Medicul ar trebui să fie atent inclusiv la limbajul trupului, la gesturile pe care le face involuntar, la tonul vocii sau intonație.
Radu Gănescu consideră propunerea ministrului Rafila una foarte bună însă, pentru a prinde contur și în realitate, ar trebui modificată curricula. „Să se facă loc acestor cursuri printre cele deja existente”.
Radu Gănescu este de părere că lipsa de comunicare și de implicare a medicilor este efectul sistemului în sine, plin de hibe.
„Avem puțini medici și sunt momente când aceștia nu mai fac față numărului mare de pacienți. Apoi, condițiile de muncă ale acestor oameni lasă de dorit. Prin urmare nici ei nu mai au tragere de inimă să se implice mai mult decât o fac deja”.
Foto: arhivă
