În Joia Paştelui, într-un sat din Dolj, se petrece un obicei mai puţin întâlnit. La primele ore ale dimineţii, femeile aprind focuri uriaşe în curţi iar câteva ore mai târziu, până la răsăritul soarelui, ajung în cimitir cu tămâie şi lumânări aprinse, pentru sufletul celor dispăruţi. Focurile de Joimari, aşa cum se numeşte obiceiul, sunt nelipsite la Salcia, sat al comunei Argetoaia.
La ora la care citiţi aceste rânduri, femeile vor fi aprins deja focurile către cer, pentru a aduce lumină şi căldură celor dispăruţi din această lume. Este un obicei care vine din străbuni şi dă satului uitat de lume un farmec aparte. Primele focuri se aprind în curţi, în jurul orei 4 dimineaţa. Negura nopţii este spartă de „limbile” roşiatice care par a se ridica la cer. Tradiţia spune că focul trebuie făcut de femeia cea mai vârstnică din familie. În jurul cocenilor aprinşi, oamenii se adună şi evocă amintirea celor dispăruţi.
Odată terminat focul de acasă, bătrânele pornesc spre cimitirul din deal, acolo unde are loc partea cea mai importantă a obiceiului. În dreptul fiecărei cruci se aprinde o lumină. Bătrânele încep să jelească încet, „vorbind” cu morţii lor.
Aşa se face. Vii la căpătâiul mortului, îi dai mormântul cu tămâie, aprinzi o lumânare, apoi stai de taină cu el. Este convingerea mai multor femei din Salcia
Obiceiul care se desfăşoară cu sfinţenie an de an la Salcia a ajuns dincolo de graniţele satului doljean. Un pasionat de cinematografie, Ovidiu Dumitrana, a făcut un scurt metraj, „Focul de dincolo”, care, la un festival de film, a obţinut Marele premiu. În Joia Mare se prăznuieşte spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul, Cina cea de Taină, rugăciunea din grădina Ghetsimani şi vinderea Domnului de către Iuda. În seara acestei zile creştinii merg la Denia celor 12 Evanghelii.
În tradiţiile românilor, Joia Mare se mai numeşte Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagră, Joimariţa. Joia Mare este considerată binefăcătoare pentru morţi. Acum se face ultima pomenire din Postul Mare. Joia Mare este cunoscută, mai ales în cultura populară actuală, ca ziua în care se înroşesc ouăle; pentru că se spune că ouăle înroşite sau încondeiate în această zi nu se strică tot anul.
Petre Cojocaru
