De fiecare dată când iau Craiova la pas, mi se conturează în minte tot mai uşor antiteza dintre cum s-a dezvoltat oraşul sub grija liberală şi cum bate pasul pe loc sub entitatea socialistă. Despre cât de greu i-a fost lui Nicolae Romanescu să clădească o urbe de la zero şi cât de uşor îi este actualului edil să construiască obiective fără valoare ori a căror valoare este verificată de DNA. Romanescu a fost un primar adevărat, care a iubit Craiova cu pasiune, nu cu interes. Un primar ales de o majoritate copleşitoare, nu o mână de oameni, de numele căruia s-a legat introducerea apei potabile şi a canalizării, construirea reţelei electrice şi de iluminat public, pavarea unei mari părţi din străzi şi de salubrizarea oraşului. Un edil incomparabil, care, ar da clasă şi astăzi oricărui succesor, dacă i-ar povesti că atunci când nu mai erau bani la buget, îşi vindea terenurile din moşia sa de la Moţăţei sau punea la bătaie leafa personală. Asta este diferenţa dintre un primar care a dat, nu care ia. Asta este diferenţa dintre un primar care trăia pentru oraşul său, nu pe spinarea lui. Poate că mulţi nu ştiu, iar alţii vor să facă uitat, însă, Nicolae Romanescu avea obiceiul să străbată străzile oraşului stând în picioare în birjă, rezemat în baston. Când vedea lucruri nelalocul lor, sărea din trăsură fără ca birjarul să apuce să mai oprească. Astăzi, edilul Craiovei merge pe jos doar în campanie şi asta cu alai, pentru a i se vedea „modestia”. Oraşul a avut un primar liberal care şi-a sacrificat mare parte din viaţă pentru comunitate şi a lăsat Craiovei cel mai frumos parc romantic din Romania. Nu un parc acvatic compromis. Nu clădiri monument precum Colegiul Naţional Carol I care se surpă în inima oraşului sub priviri nepăsătoare. Indiferent cât se vor opune cârcotaşii, Craiova este o comunitate unde dezvoltarea a fost şi este strâns legată de adoptarea programelor liberale, chiar dacă PSD şi-a permis să transforme această comunitate într-o gară părăsită. Actuala administraţie ar merita să fie şcolită din nou ca să afle că politica pentru oameni nu înseamnă să zugrăveşti faţade prin şiretlicuri şi constrângeri, ci să construieşti temelia unui oraş modern, fiind paşnic, bun, altruist. Liberalii au murit în închisori pentru crezul lor, iar pesediştii, intră în închisori pentru hoţie. Prin liderii săi de renume, PNL a clădit şcolile doljene, pentru că, indiferent ce văd alţii, se găseşte aur în inteligenţa copiilor din popor. Acest aur trebuie scos la suprafaţă, nu şiretenia cu care autorităţile la putere vor să ţină vălul pe ochi ca societatea să devină incultă, lipsită de argumente şi dependentă. Romanescu face deosebirea dintre un primar care a ţinut să şcolească oamenii, ridicând unităţile, în timp ce actualul primar aşteaptă ca şcolile să se dărâme lângă elevi. Diferenţa dintre un primar care şi-a venerat oraşul şi unul care doar îi pronunţă numele este că mare parte din averea pe care o moştenise a cheltuit-o în folosul comunităţii, nu a făcut avere, fiind primar. În zilele noastre poate este uluitor sau anormal ca un fost primar ca Nicolae Romanescu să fi avut ca ultimă dorinţă să-şi petreacă veşnicia în picioare, pentru a privi din altă lume Craiova în mod panoramic. Deşi această dorinţă nu i-a putut fi îndeplinită întocmai, Nicolae Romanescu se odihneşte pe cea mai înaltă colină din parcul ce-i poartă numele. Şi probabil vede un oraş scăpat pe mâna unor oameni care nu conduc, ci revoltă.
Mario Ovidiu Oprea,
senator PNL
