Tatăl lui Marius Rădoi a postat pe contul de Facebook al băiatului un mesaj sfâşietor în care le mulţumeşte tuturor celor care i-au fost alături şi mărturiseşte că acum realizează cât de iubit de către cei din jur a fost fiul său.
Tânărul, un mare sportiv de performanţă din Slatina, multiplu campion naţional şi balcanic la tenis de masă în perioada junioratului, a murit în urmă cu trei zile, într-un grav accident de circulaţie. Tânărul de 19 ani se afla singur în maşină, iar într-o curbă, din cauza neadaptării vitezei la carosabilul umed, maşina a derapat, lovind un cap de pod. Impactul a fost devastator, tânărul fiind găsit inconştient. Cel care l-a scos din maşină a fost chiar tatăl său, adjunctul IPJ Olt, care se afla într-o misiune şi care a ajuns primul la locul accidentului, împreună cu şeful Serviciului Rutier Olt.
Mesajul postat de comisarul-şef Cristinel Rădoi, la doar o zi de la înmormântarea fiului său, este sfâşietor: „Bună ziua oameni frumoşi!!! Sunt tatăl lui Marius! Durerea în suflet pe care o am să nu o aibă nimeni, niciodată!!! Nu există cuvinte de preţuire pentru Dumneavoastră, oameni frumoşi, cei care l-aţi cunoscut, aţi fost alături de copilul meu în timpul vieţii, dar şi pentru ultima oară!!! Nu mi-am dat seama cât de mult este iubit!!! Pentru mine ziua de 2 Decembrie nu mai există!!! Doamne, Dumnezeule mare, te rog să ai grijă de MARIUSICĂ, acolo unde l-ai luat, iar mie dă-mi putere ca împreună cu sprijinul moral al dumneavoastră să trec peste cumplita tragedie!!! Doamne, Dumnezeule mare, te rog să faci cumva ca aceste nenorociri să nu mai existe în viaţa nimănui!!! Doamne, odihneşte-l în pace şi linişte, până voi ajunge şi eu… “.
În foarte scurt timp s-au adunat peste 100 de comentarii, mesaje de condoleanţe şi de preţuire la adresa tânărului pe care toţi cei acre l-au cunoscut îl descriu drept un copil deosebit, cu mult bun-simţ, vesel, sociabil. Marius Rădoi încă practica tenisul de masă de performanţă, fiind legitimat la un club din Focşani. Crescut ca sportiv la CSS Slatina, Marius Rădoi ajungea în sala de antrenament ori de câte ori avea ocazia, atât colegii săi de generaţie, cât şi sportivii din generaţiile de copii şi juniori, preţuindu-l nespus pentru firea jovială şi pentru prietenia pe care le-o arăta. Momentele în care colegii şi foştii colegi ai sportivului şi-au luat rămas bun au fost de o tristeţe sfâşietoare, tânărul fiind plâns de întreaga comunitate slătineană.
