Creşterea ratelor obezităţii va costa economia mondială 3,3% din Produsul Intern Brut global până în 2060, încetinind în special dezvoltarea ţărilor cu venituri reduse, arată un nou studiu publicat miercuri.
Studiul, publicat în revista BMJ Global Health, oferă pentru prima dată o estimare mondială a impactului economic al obezităţii, precum şi estimări pentru 161 de ţări. Această maladie, definită printr-un indice al masei corporale de peste 30 la o persoană adultă, şi mai mare de 25 în cazul persoanelor supraponderale, antrenează afecţiuni cardiace, diabet sau cancere.
„La nivel global, aproape două treimi dintre adulţi trăiesc în prezent în supraponderalitate sau obezitate. Şi estimăm că până în 2060 se va ajunge la trei din patru adulţi”, a declarat autorul principal al studiului, Rachel Nugent, cu ocazia Adunării generale a ONU, citat de Agerpres.
În prezent, obezitatea costă echivalentul a 2,2% din PIB-ul mondial în fiecare an. Cele mai mari creşteri sunt aşteptate în ţările care au cele mai mici resurse.
În termeni absoluţi, China, SUA şi India ar urma să înregistreze cel mai mare impact, autorii studiului estimând că creşterea obezităţii va costa aceste ţări 10.000 de miliarde de dolari, 2.500 de miliarde de dolari şi respectiv 850 de miliarde de dolari până în 2060.
În cazul României, conform estimărilor autorilor raportului, creşterea obezităţii va costa aproximativ 29 de miliarde de dolari. Însă, ca procent din economie, ţările cele mai afectate de obezitate ar urma să fie Emiratele Arabe Unite, unde obezitatea va costa 11% din PIB, şi Trinidad-Tobago, cu 10,2% din PIB.
România este undeva la mijloc în condiţiile în care, conform estimărilor autorilor raportului, obezitatea va costa 4,47% din PIB până în 2060.
Documentul a luat în calcul atât costurile directe, care au legătură cu îngrijirile medicale, cât şi costurile indirecte, legate de decesele premature şi pierderea de productivitate. Studiile realizate până acum au luat în calcul doar primele costuri.
„Costurile mai puţin vizibile constitue o frână în calea dezvoltării”, a apreciat Rachel Nugent.
Creşterea populaţiei şi a economiei unei ţări sunt motoarele principale ale prevalenţei obezităţii. Pe măsură ce ţările se îmbogăţesc, regimurile alimentare se schimbă, pentru a include mai mult produse procesate. În anumite ţări, îmbătrânirea populaţiei este un alt factor cheie, deoarece persoanele în vârstă au dificultăţi mai mari în a pierde din greutate. Există numeroase răspunsuri posibile, consideră Francesco Branca, de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
„Politicile de preţ, de exemplu, prin care ar costa mai mult hrana care contribuie la obezitate, precum produsele cu un conţinut ridicat de grăsimi sau zahăr”, a explicat Francesco Branca. Alte măsuri includ o mai bună etichetare care să informeze consumatorul, mai multe măsuri preventive şi un acces mai bun la consiliere şi tratamente. Potrivit autorilor raportului, costul economic asociat obezităţii „nu este atribuibil comportamentelor individuale” ci este mai degrabă o consecinţă a priorităţilor sociale şi comerciale care modifică mediul. În consecinţă, cei care sunt la putere au responsabilitatea de a rezolva aceste probleme. „Trebuie să recunoaştem că obezitatea este o maladie complexă şi să încetăm să dăm vina pe indivizi, să oprim stigmatizarea”, a spus Simon Barquera, directorul Centrului de cercetare şi sănătate în nutriţie din Mexic.
