Ii cu altiţe şi râuri la poale, nădragi, boscele încărcate cu flori care îmbină în culorile lor spiritualitatea locului, tulpane cu mufturi, bete, ştergare, carpete, trăistuţe şi mesăli, într-un cuvânt, tradiţie.
Veşmintele purtate într-un timp de mult apus încearcă, astăzi, într-o societate modernă să îşi facă loc uşor, uşor printre sinteticul care a ocupat toate magazinele. Din dorinţa de a fi originali şi a ieşi din tipare oamenii au ales să lase în urmă portul autentic, fără să îşi dea seama că, de fapt, au lăsat în urmă originalitatea.
Se spune că nu haina-l face pe om, ci omul face haina, lucru pe care Cooperativa „Altiţa Dăbuleniului” vrea să îl demonstreze, de un an şi jumătate, prin veşmintele care ies din mâna celor şase femei angajate să ducă tradiţia mai departe.
„Lucrează frumos şi cu mare pasiune pentru a duce mai departe tradiţia Dăbuleniului”, spune Maria Mihăiliţă, membru fondator al Cooperativei.
Iile de Dăbuleni sunt confecţionate în specificul regional şi în cel al Dăbuleniului. Se deosebesc de celelalte prin altiţa făcută pe mânecă, dar şi prin modul în care sunt lucrate.
Mulţi oameni, însă, sunt reticenţi atunci când vine vorba să-şi cumpere o ie, fineţea materialului, frumuseţea vuseturilor şi armonia culorilor îi atrag, în schimb, atunci când văd preţul îşi întorc privirea şi aleg să cumpere aceleaşi „chinezării”, cum le numeşte Maria Mihăiliţă.
„Preţul este mai mare decât al celor promoţionale, chinezeşti, pentru că şi calitatea este alta, să nu mai spun de faptul că lucrul cu mâna este foarte meticulos. Oamenii care într-adevăr văd calitatea produsului îl cumpără cu plăcere pentru că este un lucru oltenesc cusut cu mare migală.
Când am înfiinţat afacerea am avut mai multe oportunităţi, dar am ales să readucem tradiţia prin ceea ce facem.
Pentru a face o ie trebuie în primul rând să punem suflet, pentru că asta contează, înainte de a confecţiona ia trebuie să fixăm culorile, modelul. Modelele folosite sunt unele vechi pe care le preluăm, uneori le mai şi adaptăm, dar folosim şi modele noi.
În general sunt folosite motive florale, predomină altiţa, ia dacă nu are cusăturile pe mânecă, nu are niciun farmec. Degeaba îi pun pe piept flori, pe poale, dacă umărul nu este încărcat cu flori sau cu motivele geometrice”, povesteşte Maria Mihăiliţă.
Materia primă o parte o cumpără din comerţ, iar alta de la bătrânele satului care au păstrat pânza naturală de casă.
O ie de complexitate medie, care costă aproximativ 600 de lei, este croită în două săptămâni. Ea se face după o cusătura bătrânească, ceea ce înseamnă că terminarea nu se face cu maşina, ci cu mâna, cu aţă albă, cusută pe marginea ii, atât la poale, la mânecă, cât şi la gât. Iar, abia, după începe lucrul la modelul propriu-zis.
„Altiţa Dăbuleniului”, chiar dacă există de puţin timp „merge frumos”, spune fondatoarea.
Avem comenzi şi încercăm să le onorăm pe toate. Pe lângă confecţionare ne ocupăm şi de recondiţionarea celor vechi. Și nu facem doar ii, lucrăm şi şorţuri ţesute în argea, am încercat să ţesăm şi covoraşe cu diverse motive olteneşti, la războiul vertical, dar acestea se cumpără mai rar, ele sunt căutate pentru a fi făcute cadou şi atunci ne-am axat pe confecţionarea iilor şi mai puţin pe altceva”, spune Maria Mihăiliţă.
