Scriitoarea, jurnalista şi traducătoarea Doina Jela, o voce a literaturii care a făcut cunoscută după 1989 represiunea comunistă, a murit la vârsta de 74 de ani, a anunțat Daniel Șandru, președintele executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului.
”Ne luăm rămas-bun cu profundă tristețe de la Doina Jela, o voce importantă a memoriei și a adevărului istoric.
Ne-am bucurat să o avem alături la Fălticeni, între 16 și 19 noiembrie 2023, când IICCMER a marcat Centenarul Nașterii Monicăi Lovinescu printr-o serie de evenimente menite să omagieze curajul și luciditatea uneia dintre cele mai importante conștiințe ale exilului românesc.
Dispariția Doinei Jela lasă un gol imens, dar scrierile și mărturiile ei rămân un reper esențial pentru ceea ce a însemnat totalitarismul comunist. Sincere condoleanțe familiei și celor apropiați”, a transmis Daniel Șandru.
Vladimir Tismăneanu: „A luptat pentru salvarea memoriei”
Politologul Vladimir Tismaneanu deplânge, la rândul său, moartea Doinei Jela.
„O veste extrem de tristă. A fost o prietenă de idei, o superbă editoare, o autentică intelectuală democrată. Era o lovinesciană consecventă. În anii ’90, a lansat şi coordonat seria «Procesul comunismului» la Humanitas. Conquest, Souvarine, Grossman. Despre «Raportul Final» a scris că a marcat despărţirea apelor. Opera ei, ficţiune şi nonficţiune, a ajutat la această despărţire. A luptat pentru salvarea memoriei. Să-i fie amintirea binecuvântată!”, a transmis Tismăneanu pe pagina sa de Facebook.
Doina Jela a coordonat colecţia „Procesul comunismului” de la Editura Humanitas
Absolventă a Universităţii din Bucureşti, Facultatea de Filologie, prozatoarea, publicista şi traducătoarea Doina Jela s-a născut, pe 1 martie 1951, în localitatea Vadu, din judeţul Constanţa, scrie Agerpres.
Este autoare a unui mare număr de eseuri, cronici, recenzii, interviuri, apărute în reviste ca ‘Tomis’, ‘Arta’, ‘Amfiteatru’, ‘România literară’, ‘Contemporanul’, ‘Familia’, ‘Observator’ (Munchen), ’22’, ‘Vatra’.
A coordonat colecţiile „Procesul comunismului” de la Editura Humanitas şi „Actual” de la Curtea Veche Publishing.
În 1995, îi apare la Editura Humanitas romanul non-fictiv „Cazul Nichita Dumitru”, răsplătit de Asociaţia Internaţională a Scriitorilor şi Oamenilor de Artă Români, cu sediul la Washington, cu premiul de onoare pe anul 1996.
În 1997, publică la Editura Polirom volumul „Telejurnalul de noapte” (ediţia a II-a, Vremea, 2005), iar în 1998 vede lumina tiparului, în colecţia „Procesul comunismului”, volumul „Această dragoste care ne leagă”, desemnat „Cartea anului” la Târgul internaţional de carte de la Timişoara.
Tot în colecţia „Procesul comunismului”, în 1999, îi apare cartea „Drumul Damascului” (reeditată în 2002), iar în 2001, „Lexiconul negru, unelte ale represiunii comuniste”. În acelaşi an, regizorul Lucian Pintilie, inspirat de cartea „Drumul Damascului”, a realizat filmul „După-amiaza unui torţionar”.
A mai publicat „Afacerea Meditaţia Transcendentală” (în colaborare cu Cătălin Strat şi Mihai Albu, 2004), „Ungaria 1956: revolta minţilor şi sfîrşitul mitului comunist” (coordonare în colaborare cu Vladimir Tismăneanu, 2006), „O sută de zile cu Monica Lovinescu” (2008).
La Polirom a mai apărut „Villa Margareta” (2015). A tradus pentru Editura Humanitas „Antologia gândirii juridice” de Phillippe Maulaurie; pentru seria „Procesul comunismului” a aceleiaşi edituri a tradus „Stalin” de Boris Souvarine, în colaborare, „Cartea neagră a comunismului”, coordonată de Stephane Courtois, „Sărută mâna pe care n-o poţi muşca” şi „O Americă înfricoşătoare” de Edward Behr şi, pentru editura Polirom, din italiană, „Omul grec” (culegere de eseuri). A fondat Asociaţia Ziariştilor Independenţi din România, filiala românească a Asociaţiei Jurnaliştilor Europeni cu sediul la Bruxelles (AEJ).
