Julieta Szonyi, cunoscută pentru rolurile din „Toate pânzele sus” și „Felix și Otilia”, a murit vineri, 18 aprilie. Actrița avea 75 de ani.
Anunțul decesului actriței a fost făcut de jurnalistul Andrei Partoș, pe pagina sa de Facebook.
„Din păcate, sunt nevoit să preiau o astfel de veste. Actrița, colega de clasă, mama, omul deosebit și frumos, Julieta Szonyi ne-a părăsit azi la 6 dimineața, în Vinerea Mare. R.I.P. Drum bun Juli, printre Stele! Sunt alături de soțul ei iubitor, Galfi Akos, coleg de clasă la Școala Maghiară din București. Povestea lor de iubire rămâne UNICĂ!”, a scris Andrei Partoș, pe Facebook.
Julieta Szönyi a avut o carieră meteorică în cinematografia românească. Devenită extrem de populară și de îndrăgită, în urma rolului pe care l-a interpretat în filmul „Toate pânzele sus”, ea a renunțat la actorie la doar 40 de ani, după ce a părăsit România și s-a stabilit în Germania, scrie digi24.ro
Născută la 13 mai 1949, la Timișoara, Julieta Szonyi a ajuns în București la vârsta de 4 ani. A urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale”, iar debutul a avut loc pe scena teatrului din Baia Mare.
Ulterior, drumul a purtat-o la teatrul din Pitești și la Teatrul „Ion Vasilescu” din București, unde a colaborat cu regizorii Alexandru Tocilescu și Sorana Coroamă Stanca.
A dat viață personajului Otilia Mărculescu în filmul „Felix și Otilia” (1972), regizat de Iulian Mihu.
Adnana, în „Toate pânzele sus”
În 1977 apare în „Toate pânzele sus”, în rolul Adnanei.
„Mi-a plăcut tot ce era de făcut. Îmi era extrem de la îndemână şi suntem foarte asemănătoare. Mi-ar plăcea să încep acum. Să am 20 de ani, dar cu mintea şi experienţa de acum. Ceea ce este imposibil. Trebuie să trecem prin tunelul vieţii ca să căpătăm experienţă”, și-a amintit momentele de la filmări. ”La ”Toate pânzele sus” a fost o bucurie ieşitul pe mare. Plecam pe mare în zori, la ora 6, ne întorceam când apunea soarele. Am iubit şi personajul. A fost plăcut. Cred că rolul Adnanei, din acest film, a fost cel mai bun rol al meu.”, mărturisea actrița într-un interviu.
Din 1990, a jucat pe scena Teatrului Mic din București până la pensionare.
Din filmografia sa amintim: „Mirii anului II”, „Ecaterina Teodoroiu”, „Falansterul”, „Ora zero”, „Alo, aterizează străbunica”, „Comoara”, „Mitică Popescu” și „La Gomera”.
În anul 1990, a părăsit pentru scurt timp România, plecând în Germania.
A jucat alături de Belmondo
„La mine totul, dar totul a fost întîmplare. Cum eram şi în anul I de facultate, fericită că sînt în sfîrşit şi eu studentă, pentru că atunci erau șapte locuri la actorie şi era o concurenţă maximă, din cîteva sute de candidaţi trebuiau aleşi șapte, îi înţelegeam şi pe profesori cît era de greu de ales. În plus, repertoriul era cam acelaşi. Cînd am dat prima dată la IATC abia m-am auzit, vorbeam foarte încet, dar apoi am lucrat la voce şi am reuşit.
În anul I se făcea un fel de practică, cu roluri mici, şi am nimerit la un regizor francez foarte bun, la Jean-Paul Rappeneau care, imediat ce m-a primit, m-a întrebat dacă ştiu să fac o scenă de isterie. Cu inconştienţa şi entuziasmul vîrstei am făcut, cum mi-a trecut mie prin minte, o scenă de isterie. Am trecut proba şi am jucat alături de Belmondo în filmul Mirii Anului II. A fost extraordinar, dar mi-a fost mai greu pentru că era o scenă în care trebuia să dau cu pumnii şi cu picioarele în el şi eu nu îndrăzneam.
Şi el spunea „Dă, dă cu toată puterea!“ şi îmi lua mînile ca să-mi arate cum să lovesc”, spunea Julieta Szönyi pentru dilemaveche.ro.
