Punctualitatea nu e punctul meu foarte așa că, după un concurs de evenimente, iată-mă, din nou, înapoi la treabă, cu întârziere. Am ajuns să scriu, vorba italienilor, „ogni morte di Papa”. Doar că nu a murit nici un Papă, ci doi mari fotbaliști. Ultima dată am scris când a murit Baresi, acum o fac după decesul lui Sandro Mazzola.
Cel care a contribuit la câștigarea cupelor campionilor din anii `60 ne-a părăsit în ziua în care stadionul San Siro împlinea 100 de ani de la inaugurare. În primăvară am vizitat Superga, locul în care tatăl lui Sandro, Valentino, alături de echipa lui Grande Toro, își pierdea viața în tragicul accident de avion. Locul special amenajat în spatele bisericii lovite de avion este o adevărată zonă de pelerinaj pentru fanii fotbalului de pretutindeni.
Pe lângă sutele de fulare lăsate de suporteri din toată lumea ca semn de respect pentru marea echipă a lui Torino, se află și bannere cu pozele jucătorilor care și-au pierdut atunci viața. Când am văzut-o pe cea a lui Valentino Mazzola, gândul mi s-a dus imediat la Sandro „al nostru” și la povestea pe care a dezvăluit-o cu ani în urmă. Cum a primit ofertă de a se transfera la Juventus și cum a refuzat-o după o discuție cu mama sa: „tatăl tău s-ar zvârcoli în mormânt dacă ai face asta”.
Nu a făcut-o. A rămas la noi. În total 17 ani. O adevărată legendă. Și legendele nu mor niciodată. Mulțumim pentru tot, Sandro.
Indescifrabilii
Revenind la cele „lumești”, noul sezon din Serie A este mult mai interesant decât și-ar fi putut închipui oricine. Avem echipe cu nume clasate prost și care joacă prost, avem echipe mici care joacă bine și sunt clasate nesperat de sus. Și avem Inter, care e un caz aparte.
Predicțiile pentru sezonul în curs
De obicei predicțiile se fac la sfârșitul perioadei de transferuri. Adică după două etape. Dar deși au trecut deja 5 etape din campionat, nu mi-a fost niciodată mai greu să îmi fac o părere despre echipe. Oricum avem nevoie de material de râs (sper) la sfârșitul sezonului așa că o să îmi dau iar cu părerea despre o parte din clasamentul final.
1. Inter. Așa cum anul trecut am zis despre Napoli că echipa campioană este favorită, așa o zic și anul acesta despre ai mei. Inter este campioana în exercițiu, și-a păstrat antrenorul și a avut o campanie de transferuri bună. E normal să fie principala favorită la titlu și chiar mă aștept să îl câștige, nu doar să se bată, ca în alți ani. Chiar văd o diferență mare de valoare comparativ cu celelalte concurente și singura care poate să îi pună bețe în roate Interului este chiar Inter.
Faptul că de 4 meciuri jucăm doar după ce luăm două goluri e dovada cea mai clară. Singurul lucru de care mi-e frică este delăsarea pe care am mai văzut-o și în sezoanele după câștigarea titlurilor 19 și 20. Chivu trebuie să facă ceva să îi țină în tensiune, altfel la finalul sezonului se schimbă iar campioana. Și nu vrem asta. Am încredere că până la urmă problemele din apărare se vor rezolva. Altfel, un sezon întreg în care să stai cu emoții la fiecare partidă ar fi prea mult și pentru cei mai masochiști dintre noi.
2. Roma. Sincer să fiu îmi place jocul Romei și pare că din restul echipelor este cea mai echilibrată. Problema Romei ar fi însă continuitatea. Dacă Dybala și Malen reușesc să rămână disponibili cât mai mult timp, echipa poate termina pe 2 lejer.
3. Como. Înaintea începerii campionatului aș fi zis că termină pe loc de Europa League. Și asta pentru că pare că au ars o etapă. Și pentru un proiect construit sănătos, fiecare etapă de construcție contează. Însă după ce am văzut la contracandidatele pentru un post de Champions, cred că pot să prindă Europa mare și anul viitor.
4. Milan. Sunt multe probleme la verișori. Pare a fi multă confuzie „în aer” și ideile fixe pentru care este cunoscut Amorim nu cred că pot duce Milanul mai sus de locul 4. Loc care nu ar fi rău nici pentru conducere nici pentru antrenor. Doar pentru fani. Dar cine se mai gândește la fani în fotbalul de azi?
5. Juventus. Am senzația că revăd sezonul trecut la ei. Nu m-ar surprinde demiterea lui Spaletti și aducerea unui alt antrenor. Dar ori cu Spaletti ori cu altul, lotul mi se pare firav și incapabil de mai mult.
6. Napoli. Am zis locul 6 ca variantă optimistă. Rămân la părerea că Allegri este un antrenor supraevaluat și nu cred că poate mai mult. Jocul și rezultatele de până acum arată asta. La fel ca în cazul lui Spaletti, nu m-ar mira ca ADL să-l demită înainte de termen.
7. Lazio. Surpriza neașteptată a acestor 5 etape. Chiar dacă momentan (când scriu asta) sunt pe 3 nu știu dacă Gattuso poate ține ritmul. Nu e ca și cum ar fi cunoscut ca un antrenor care își îndeplinește obiectivele.
Cam atât din zona importantă. În rest, mult succes celorlalte, în afară de Atalanta care sper să înceapă cât mai curând lupta pentru evitarea retrogradării. Poate nu anul acesta, dar cu cât mai repede cu atât mai bine.
