O nouă campanie arheologică la Buridava
Profesorii și studenții de la specializarea Istorie din cadrul Universității Naționale de Știință și Tehnologie Politehnica București au reluat cercetările arheologice în situl Buridava Dacică de la Ocnele Mari, una dintre cele mai importante așezări dacice de la sud de Carpați.
Campania din acest an vizează o zonă care a fost cercetată o singură dată, în urmă cu aproximativ șase decenii. Este vorba despre Cetatea 3, unde arheologii încearcă să afle dacă vestigiile existente confirmă ipoteza unei fortificații.
Cercetările de la Ocnele Mari se desfășoară, în diferite zone ale sitului, începând din 2016. În anii anteriori, echipele au investigat inclusiv o necropolă, unde au fost descoperite numeroase vestigii.
Ce au găsit arheologii în zona fortificației
Cetatea 3 a fost verificată în 1967 de arheologul Dumitru Berciu, împreună cu Emil Moscalu. Rezultatele cercetării de atunci nu s-au păstrat, astfel că actuala echipă încearcă să reconstituie configurația zonei.
Primele cercetări indică existența unor elemente care ar putea aparține unei fortificații.
„La prima vedere am putea avea de-a face cu o dublă fortificație. Deci am putea vorbi de o cetate în adevăratul sens al cuvântului, așa cum arată deja și secțiunile pe care le-am tras, printr-un posibil val cu palisadă. Până acum am descoperit în zona fortificației gropi de la niște stâlpi, de la pari. Probabil că ei sunt parte a fortificației. Am găsit și bucăți de tencuială, de zidărie, să spunem așa, de chirpici, probabil de la o construcție ceva mai mare. Altfel, obiecte încă nu, dar nici nu am intrat, să spunem, pe nivelul antic propriu-zis. Așteptările noastre sunt ca aceste cercetări să ne confirme că avem de a face într-adevăr cu construcții și cu o cetate, dar niciodată nu poți să știi, așa cum ni s-a întâmplat și pe terasa VIII. Când am venit în 2016, așteptam să găsim ceva construcții, un turn și am început să săpăm de fapt într-o necropolă. Deci e prea devreme să ne pronunțăm”, a declarat, pentru AGERPRES, coordonatorul cercetării de la Ocnele Mari, conferențiar universitar doctor Constantin Augustus Bărbulescu, decanul Facultății de Teologie, Litere, Istorie și Arte.
De ce sunt importante cercetările
Arheologul Ovidiu Udrescu, profesor în cadrul aceleiași facultăți, spune că noua zonă poate oferi informații importante despre sistemul defensiv al așezării.
„Într-adevăr, lucrurile arată un pic altfel pentru că, așa cum spunea și domnul decan, ne-am mutat din zona de necropolă, unde am săpat în anii trecuți, într-o zonă de fortificație. Este normal ca obiectele să fie mai puține, dar pe noi nu asta ne interesează. Ne interesează informațiile, să știm cum arăta fortificația, pentru că deși în momentul de față vedem că avea două rânduri de valuri de apărare, val cu șanț de apărare și așa mai departe, va trebui să venim cu mai multe răspunsuri. Aici s-a săpat o singură campanie și s-a renunțat, așa că este o zonă care poate aduce un surplus de informații foarte bine venit. Se punea problema la un moment dat dacă Buridava a fost sau nu fortificată. Adică se știa că a fost o așezare importantă, dar erau persoane care contestau faptul că ar fi fost fortificată, iar dorința noastră este de a aduce cât mai multe informații”, a afirmat el.
Buridava Dacică, un sit mult mai întins
Potrivit cercetătorilor, ceea ce a fost descoperit până acum reprezintă doar o mică parte din ceea ce ascunde vechea așezare.
„Trebuie înțeles că epoca dacică, așa cum ne este ea prezentată, ca un regat unic al Daciei, este departe de adevărul istoric. Clar, vorbim de niște nuclee mai mici, de niște regi mai mici care domină zone. Cel de aici se bazează pe o resursă extrem de importantă – sarea. Este cumva amplasat în imediata vecinătate a Oltului, la doar câțiva kilometri, o arteră, am putea spune chiar o adevărată autostradă a Antichității spre Dunăre, pentru că fluviul reprezenta o punte de legătură cu lumea romană în perioada aceasta clasică. Deci vorbim de o comunitate, un mic stat, care adună, de fapt, mai multe comunități pe o distanță de 50-60 de kilometri de jur împrejur. Buridava Dacică, cum am redescoperit-o noi, nu e reprezentată doar de dealurile acestea, pe care le intuise Dumitru Berciu și le cercetase în mare parte, ci este reprezentată de peste 70-80 de hectare de terase și de așezări, care sunt departe de a fi cercetate. Credem că mai mult de 5-10% din ceea ce reprezintă Buridava Dacică în momentul acesta nu este cercetat”, a mai spus coordonatorul cercetării.
Sarea ar fi avut un rol esențial în dezvoltarea comunității, iar poziționarea în apropierea Oltului ar fi favorizat legăturile comerciale.
O așezare prosperă datorită sării
Pentru cercetători, Buridava reprezintă una dintre cele mai importante așezări dacice de la sud de Carpați.
„Ceea ce este cert este că avem de-a face cu una dintre cele mai mari așezări dacice de la sud de Carpați. Acum, gurile rele zic că este chiar cea mai mare așezare din lumea dacică de după Sarmizegetuza, fapt datorat, aproape exclusiv, existenței exploatării de sare. (…) Putem spune că avem de-a face, adică se vede lucrul ăsta, cu o lume bogată, oamenii nu aveau probleme financiare. Am observat acest lucru inclusiv studiind echipamentul militar, că aici este specializarea mea, și vreau să vă spun că nu exista ceva ca ei să nu aibă. Cum apărea ceva nou, ei imediat aveau și asta înseamnă în primul rând că aveau foarte bune căi de comerț. Faptul ca avem, de exemplu, obiecte care vin din lumea egeeană, avem obiecte care au cel mai probabil o origine egipteană, foarte multe obiecte care vin din lumea greco-romană, arată că erau foarte potenți din punct de vedere financiar datorită sării și atunci și lumea asta, de aici de la Buridava, trebuie să fie arătat într-un fel cu totul aparte”, a explicat Ovidiu Udrescu.
Descoperiri importante în necropola de la Buridava
Printre cele mai importante rezultate ale campaniilor recente se numără cercetarea necropolei de pe terasele 1-8, unde au fost verificate zeci de morminte.
Două dintre acestea, descoperite în 2023 și 2025, au aparținut unor copii. Aceste descoperiri pot oferi informații despre modul de viață și starea de sănătate a membrilor comunității dacice.
„Dincolo de obiectele descoperite aici, care sunt parte deja a patrimoniului Muzeului Județean Vâlcea și a patrimoniului național, din punctul meu de vedere cele mai importante rămân oasele, rămân resturile cinerare și rămân, de asemenea, cele două morminte de copii, descoperite în 2023 și 2025. De ce sunt ele importante? Pentru că sunt înhumați, sunt neincinerați copiii și, în mod sigur, ne pot oferi informații despre cum trăiau, despre cum au murit, dacă sufereau de ceva boli. Ne pot oferi, practic, o imagine mult mai apropiată despre ceea ce însemnau comunitățile dacice la data respectivă. Datele prelucrate până acum de colegii noștri de la Medicină Legală, de colegii de la Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila, ne arată, de exemplu, că unul dintre copii suferea de hidrocefalie, iar un altul are o intervenție, o trepanație în zona capului, un mod de tratament pentru lumea antică. Cred că acestea sunt descoperirile importante, pentru că ne dau o secvență din societatea respectivă, dincolo de orice obiect și de orice fel de bun pe care îl vedem noi în muzeu”, a adăugat profesorul Bărbulescu.
Cercetările vor continua
Echipele de cercetători pregătesc și un volum dedicat descoperirilor realizate în ultimii nouă-zece ani la Buridava Dacică. Publicația ar urma să ofere celor interesați mai multe informații despre sit și despre rezultatele campaniilor arheologice.
La cercetări participă, pe lângă studenți și profesori, și liceeni. De câțiva ani, Facultatea de Teologie, Litere, Istorie și Arte din cadrul Universității Naționale de Știință și Tehnologie Politehnica București organizează o tabără de câteva zile pentru elevii interesați de arheologie.
Scopul este de a-i familiariza cu munca de cercetare și de a-i atrage către acest domeniu.
O nouă piesă din istoria Buridavei
Noua campanie de la Ocnele Mari poate aduce informații importante despre modul în care era organizată și apărată Buridava Dacică. Deocamdată, cercetătorii vorbesc despre indicii ale unei posibile cetăți fortificate, iar concluziile definitive vor depinde de rezultatele săpăturilor.
Prin fiecare campanie, arheologii completează imaginea unei așezări care s-a dezvoltat în jurul unei resurse esențiale – sarea – și care pare să fi avut legături comerciale extinse cu lumea antică.
