Călătoria unui minor în străinătate implică reguli care diferă în funcție de vârstă, destinație și scopul deplasării. Din acest motiv, verificarea documentelor și a condițiilor de călătorie înainte de plecare rămâne esențială pentru evitarea eventualelor probleme la frontieră. Trebuie menționat, încă, că certificatul de naștere nu este un document de călătorie.
Poate un minor să iasă singur din țară?
Vacanțele, taberele internaționale, studiile în străinătate sau vizitele la rude îi determină pe mulți părinți să se întrebe de la ce vârstă poate un copil să călătorească singur cu avionul și în ce condiții poate ieși din România.
Deși companiile aeriene aplică propriile reguli pentru transportul minorilor, legislația stabilește clar cine poate părăsi țara, ce documente sunt necesare și în ce situații adolescenții pot călători fără a fi însoțiți de un adult.
Din punct de vedere legal, cetățenii români care nu au împlinit 18 ani sunt considerați minori. Regula generală prevăzută de Legea nr. 248/2005 este că aceștia pot călători în străinătate numai cu acordul părinților sau al reprezentanților legali și în condițiile stabilite de lege, scrie digi24.ro
În ceea ce privește zborurile, multe companii aeriene permit călătoria neînsoțită a copiilor începând de la anumite vârste, însă respectarea regulilor operatorului aerian nu înlocuiește obligațiile prevăzute de legislația românească privind trecerea frontierei.
Excepția pentru tinerii de peste 16 ani: Când este permisă călătoria neînsoțită?
O modificare importantă a Legii nr. 248/2005 a introdus posibilitatea ca adolescenții care au împlinit 16 ani să poată călători în afara țării fără a fi însoțiți de o persoană majoră, însă numai în anumite situații expres prevăzute de lege.
„Prin excepție de la prevederile legii, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani, titular al unui document de călătorie individual sau, după caz, al unei cărți de identitate, cărți de identitate simple sau cărți electronice de identitate, care urmează să se deplaseze în străinătate:
- în vizită la rude;
- pentru studii;
- participă la concursuri oficiale;
- pentru a urma un tratament medical fără de care viața ori sănătatea îi este pusă în pericol și prezintă acte doveditoare în acest sens
poate călători în străinătate neînsoțit de o persoană fizică majoră, dacă prezintă organelor poliției de frontieră o declarație autentificată a ambilor părinți sau, după caz, a părintelui căruia i-a fost încredințat minorul ori la care i s-a stabilit domiciliul prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă sau acord notarial, după caz, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătorești rămase definitivă, a părintelui supraviețuitor sau a reprezentantului său legal, care să cuprindă acordul acestora cu privire la efectuarea călătoriei respective de către minor, la statul sau statele de destinație, la perioada în care urmează să se desfășoare călătoria, precum și la scopul călătoriei.”
Declarația trebuie să cuprindă și mențiunea dacă minorul urmează să rămână în statul de destinație și datele de identitate ale persoanei căreia urmează a-i fi încredințat minorul, precum și, după caz, datele de identitate ale persoanei cu care se reîntoarce în România, dacă însoțitorul este o altă persoană decât cea cu care iese din România.
Procedura Poliției de Frontieră în cazul minorilor neînsoțiți
Potrivit Poliției de Frontieră Române, dacă minorul, cetățean român, are domiciliul sau reședința în străinătate, i se permite ieșirea din România, fără prezentarea unei declarații din care să rezulte acordul părintelui/părinților, dacă însoțitorul prezintă la controlul de frontieră documente care atestă faptul că minorul se deplasează în statul de domiciliu/reședință.
Minorilor aflați în străinătate neînsoțiți de părinți li se poate elibera un titlu de călătorie fără acordul acestora, în vederea întoarcerii în țară. În situația în care organele poliției de frontieră constată ca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege pentru ca minorul să iasă din România, vor întrerupe călătoria acestuia.
Dacă minorul nu este însoțit de cel puțin unul dintre părinți, vor proceda la informarea imediată a acestora, punându-le în vedere să îl preia de îndată ce este posibil. În cazul în care nu este posibilă informarea părinților, organele poliției de frontieră vor anunța de îndată Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului, care va iniția procedura aplicabilă minorilor neînsoțiți, potrivit legii.”
Ce acte sunt necesare pentru ieșirea din țară a minorilor
Documentele necesare diferă în funcție de situația în care se află minorul. În general, copilul trebuie să dețină un document de călătorie valabil – pașaport sau, după caz, carte de identitate pentru statele în care aceasta este acceptată. Certificatul de naștere nu reprezintă document de călătorie.
În funcție de scopul călătoriei pentru minorii de peste 16 ani, sunt obligatorii:
- Documente doveditoare ale situației medicale a minorului – în original și copie (care vor rămâne la Punctul de Trecere a Frontierei), emise sau avizate de autoritățile medicale române, din care să rezulte perioada şi statul ori statele în care urmează să se acorde tratament medical;
- Documente doveditoare privind participarea la studii sau concursuri oficiale în străinătate, emise de instituția organizatoare, din care să rezulte perioada şi statul sau statele în care se vor desfășura studiile sau concursurile oficiale – în original și copie (care vor rămâne la Punctul de Trecere a Frontierei).
Reguli internaționale și autentificarea actelor
Pe lângă documentul de identitate sau pașaport, unele state pot solicita o autorizație semnată de părinți atunci când minorul călătorește singur, cu un singur părinte sau cu un adult care nu este tutore legal.
Declarația de acord trebuie să fie autentificată în țară de notarul public, iar în străinătate, de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României ori, dacă au fost date în fața autorităților străine, să îndeplinească condițiile de supralegalizare prevăzute de lege. Nu există reguli unice la nivelul Uniunii Europene, fiecare stat având propriile cerințe.
