Într-o perioadă în care tinerii își găsesc cu dificultate o pasiune adevărată, Ionuț Corbeanu își petrece aproape tot timpul liber alături de porumbeii cu care participă la concursuri și câștigă multe medalii în fiecare an. Tânărul este din Olanu, are 27 de ani și este cunoscut în lumea columbofililor din Vâlcea. Asta și grație porumbiței „Norocoasa”, cea care a reușit cele mai mari performanțe din Vâlcea și i-a adus lui Ionuț mari satisfacții.
Moștenește pasiunea tatălui
Ionuț a crescut alături de porumbei, tatăl său fiind un împătimit crescător. „De la tata am moștenit pasiunea, creștea porumbei, dar nu-i trimitea la concursuri. Eu am început să mă ocup serios de pasiunea mea acum cinci ani. Am învățat de unde am putut, de la prieteni, de pe internet, din cărți și mi-a plăcut foarte tare. Cel mai mult înveți, însă, din propria experiență. Trebuie să-ți cunoști porumbeii. Ca și oamenii, și ei sunt diferiți, au capricii, au tabieturi. Dacă nu-i cunoști, nu poți face performanță”, spune Ionuț.
„Costă, dar se merită”
Tânărul de la Olanu își petrece mult timp liber alături de prietenii lui zburători și cheltuie pentru îngrijorea lor sume importante dar spune că nu poate renunța niciodată la pasiunea lui, chiar dacă satisfacțiile sunt doar sufletești.
„Acum am peste 50 de porumbei, jumătate dintre ei oricând pot participa la competiții. Îi îngrijesc ca pe copii. Au nevoie de mâncare specială, să nu vă gândiți că mănâncă orice, ca porumbeii obișnuiți. Au nevoie de tratamente speciale, de atenție, de antrenamente. Până să zboare la un concurs, un porumbel trece prin sute de ore de antrenamente, iar antrenorul sunt eu. Concursurile ne aduc satisfacții sufletești, nu financiare. Ne alegem cu diplome sau cupe, dar pentru noi înseamnă mult. Cine e columbofil pasionat, știe ce spun. Poate cei care nu au această pasiune pot considera că este o pierdere de timp și o prostie să arunci bani în porumbei, dar pentru mine nu. Probabil nu voi renunța niciodată la pasiunea mea, chiar dacă soția îmi spune mereu că deja știe cum vom ocupa spațiul unde am acum cuștile”, ne povestește Ionuț.
Povestea „Norocoasei”
Pentru un columbofil perioada concursurilor este cu mari emoții asta pentru că de fiecare dată există marele risc ca un exemplar sau mai multe să nu se întoarcă acasă: „Este o mașină specială care-i duce la locul de unde se pleacă. Au pe picioare cipuri și acasă sunt cronometrați timpii. Sunt trei tipuri de distanță la care se concurează, cea mai mare fiind de peste 1500 de kilometri. De obicei se zbura din Ucraina, dar războiul ne-a dat planurile peste cap și s-a ales varianta Polonia. O variantă extrem de riscantă având în vedere că porumbeii traversează zone foarte periculoase și în permanență riscă să fie atacați în special de păsările răpitoare”.
Ionuț se mândrește cu un exemplar care a câștigat cele mai multe concursuri anul trecut: „Porumbița mea pe care am numit-o Norocoasa a reușit cele mai mari performanțe. A zburat și de la 1508 kilometri, din Polonia. Este singurul exemplar din Vâlcea care a reușit cinci clasări. A reușit și obținerea primului loc la maratonul extrem, adică de la peste 1500 de kilometric distanță. Am avut ofertă de 1000 de euro pentru Norocoasa, dar nici nu mi-a trecut prin gând să o vând”.
Ce face un porumbel după ce zboară 1500 de kilometric. Impresionant!
Poate v-ați întrebat ce face un porumbel după ce zboară peste 1500 de kilometric. Ionuț știe și recunoaște că a rămas impresionat de fiecare dată: „Când se zboară de la distanțe mici, în concursurile de viteză, porumbeii se întorc în aceeași zi. Când merge la concursuri de maraton extrem, porumbeii vin acasă după o săptămână. Noi stăm ca pe jar, vă dați seama. Știm câte pericole sunt, știm că se poate să nu se mai întoarcă niciodată… M-ai întrebat ce face un porumbel când ajunge acasă… E ceva impresionant. Se duce prima dată la puii lui și la perechea lui. Abia apoi se duce și bea apă și mănâncă. E ceva de nedescris, doar cine vede pe viu o astfel de revedere poate să povestească și să trăiască sentimentele acelea”.
Pentru viitor, Ionuț vrea să scoată și alți campioni: „Sunt și prieteni care mă întreabă dacă sacrific porumbei. Eu să mănânc un porumbel? Exclus! Nici nu se pune problema de așa ceva. Sunt și prieteni care mă întreabă care e pasiunea care-mi place mai mult, creșterea porumbeilor sau pescuitul. E simplu de răspuns. Dacă mă pui să mă trezesc la patru dimineața pentru a mă duce pe baltă să pescuiesc, prefer să mă duc la cușca porumbeilor, să stau câteva ore cu ei. Să-i îngrijesc, să văd ce au nevoie. Asta nu înseamnă că ciortanii de pe Olt trebuie să stea liniștiți, am timp și pentru ei. Une peste alta vreau să scot și alți campioni. Veți vedea că o să audă și în viitor de mine”.
Andi Niculescu
