De ce nu se consumă vin roșu și ce comună din Dolj se laudă cu un obicei aparte
În Oltenia, și nu numai, creștinii prăznuiesc, pe 6 ianuarie, Botezul Domnului Iisus Hristos (Boboteaza), sărbătoare numită și Epifania sau Dumnezeiasca Arătare. Și cum în această zonă orice sărbătoare vine mereu însoțită de tradiții și superstiții, oltenii trebuie să fie informați cu privire la regulile care se impun din cele mai vechi timpuri.
Boboteaza reprezintă, de fapt, sărbătoarea dedicată botezului Domnului în apa Iordanului. În Oltenia superstițiile și tradițiile despre Bobotează sunt variante și s-au păstrat de-a lungul generațiilor. Botezul cailor, păzitul fântânilor sau Mersul cu Urâţii sunt câteva dintre acestea. Gerul Bobotezei, care în zilele noastre nu prea mai este, reprezită o asociere directă cu sărbătoarea creștină, aceasta făcând referință la perioada considerată cea mai rece din an.
În unele sate traversate de râuri există obiceiul ca preoții să arunce crucea în apa înghețată, iar tinerii curajoși au datoria de a o aduce înotând. Astfel de obiceiuri au loc în mai multe porturi printre care: Portul Calafat şi Portul Cetate.
Ce fac doljenii de Bobotează?
De Bobotează fiecare creştin aduce acasă apă sfinţită pentru binele omului şi al casei sale, stropind cu ea prin casă pentru alungarea duhurilor rele, apoi stropesc pasările şi animalele pentru spor şi pomii pentru rod bogat.
În unele localităţi cum ar fi Moţăţei sau Băileşti localnicii aduc la biserică şi caii frumos ţesălaţi şi împodobiţi cu panglici şi ciucuri coloraţi, care, după slujba din lăcaşul cult, împreună cu stăpânii lor, sunt stropiţi cu agheasmă de către preot (obiceiul este cunoscut sub numele de „Botezatul cailor”); după ce au fost „botezaţi” este organizată câte o întrecere hipică, în felul acesta este demonstrat felul în care animalul a fost îngrijit pe timpul iernii.
La Calafat şi Cetate în ziua de Bobotează se aruncă crucea în Dunăre, iar cei mai curajoşi sar în apă pentru a o aduce la mal. Cel care aduce crucea este premiat de către autorităţile locului.
Păzitului fântânilor, obicei de peste an, cu dată fixă
În noaptea de 6 spre 7 ianuarie, noaptea de Bobotează spre Sf. Ioan, în satele din sudul zonei etnografice Dolj, se mai păstrează obiceiul Păzitului fântânilor, obicei de peste an, cu dată fixă. Acesta se practică în satele Poiana Mare, Desa, Negoi, Dobridor, Moţăţei, Maglavit, Unirea (Risipiţi), Ciupercenii Noi, Galiciuica, Caraula.
Înainte vreme, la Păzitul fântânilor luau parte numai tinerii între 16-20 ani. Acum participă copii, tineri şi bătrâni. De ceva vreme au început să participe şi femeile.
Începând din după amiaza zilei de 6 ianuarie (Boboteaza), fântânile de pe orice uliţă erau împodobite cu papură, stuf, crengi, peşchire, velinţe, chilimuri. Se aduceau paie, stuf, lemne pentru foc, frigări pentru petrecerea din timpul nopţii păzitului; fântâna era păzită toată noaptea pentru a nu veni cineva „să spurce” apa. „Spurcatul” apei în mod simbolic cu tărâţe de grâu sau de porumb, paie, pleavă, cenuşă, constituia proba la care bătrânii satelor îi supuneau pe cei tineri.
Toată noaptea, lângă fântâni se făcea un foc mare, se fierbea ţuică, se frigeau carnea şi cârnaţii aduşi de fiecare flăcău; acolo unde mai ştia cineva să cânte se auzea câte un caval, fluier sau cimpoi, iar flăcăii încingeau hora în jurul focului şi al fântânii. Acum, obiceiul se mai practică dar nu mai are amploarea de altădată. Cântatul din fluier, caval sau cimpoi se mai aude rareori.
Comuna Ghindeni se laudă cu un obicei aparte!
În comuna Ghindeni, specialiştii CJCPCT Dolj au descoperit un obicei de Sf. Ioan cu totul aparte, un IORDĂNIT singular în zona noastră de competenţe: tineri îmbrăcaţi în costume populare completate cu panglici multicolore, echipaţi cu ciomege frumos împodobite (precum căluşarii la Rusalii), însoţiţi de lăutari (mai nou, dotaţi cu staţie de amplificare instalată pe un autoturism) merg la fiecare familie care are fete de măritat.
Aici sunt aşteptaţi cu o pâine coaptă în ţest sau cuptor, un cârnat şi o sticlă cu vin. Se încinge o horă în curtea fetei, în care se prind toţi cei de faţă, iar fata joacă în această horă pâinea pe care este aşezat cârnatul şi sticla cu vin, după care le dăruieşte vătafului cetei de „iordănitori”.
La finalul jocului tinerii o invită pe fată, dimpreună cu familia ei, să ia parte la hora satului ce se va desfăşura în centrul comunei. După ce sunt vizitate toate fetele de măritat, „iordănitorii” fac focul pe care vor frige cârnaţii adunaţi, vor fierbe vinul şi, împreună cu pâinea, le vor împărţi tuturor participanţilor la hora satului, horă care se întinde până târziu în noapte…
Ce obicei se petrece la Ciupercenii Noi
Un alt obicei care se petrece doar la Ciupercenii Noi în dimineaţa zilei de Sf. Ioan, pe lângă „Iordănit”, îl constituie „Bradul” frumos împodobit (de fapt crengi de pom) pe care familiile celor morţi, care s-au numit Ion, Ioana, le duc dimineaţa devreme la cimitir, la mormintele celor pomeniţi, le aşează lângă crucile acestora, aprind lumânări şi dau pomană în amintirea lor. Sărbătorile de iarnă, odată cu Sf. Ioan, se încheie în majoritatea satelor şi comunelor judeţului Dolj.
Numai la Caraula, „Mersul cu Urâţii” va finaliza sărbătorile pe data de 8 ianuarie când, prin această localitate, „mascaţi” împreună cu lăutarii satului merg pe la casele oamenilor spre a alunga spiritele rele întru ferirea de rău pe întregul an a familiilor vizitate.
În această zi tinerii care au păzit fântânile şi au mers apoi cu Iordănitul se îmbracă în nişte costume speciale iar pe cap îşi pun fel şi fel de măşti, se deghizează în aşa fel încât să nu fie recunoscuţi, se fac „urâţi” şi pleacă din casă în casă, alungând spiritele rele şi speriindu-i pe cei mici, de fapt încercând să le dea o lecţie de curaj, pentru că cei curajoşi se lasă prinşi de „urâţi”, luaţi în braţe, încercând să ghicească cine se ascunde sub mască şi, într-o veselie generală muzica începe să cânte, se întinde hora în curte, iar gazda îi cinsteşte cu bucate şi vin, bucuroasă că a scăpat de duhurile rele.
Busuiocul, planta cea mai importantă de Bobotează
În primul rând acesta este folosit la sfințirea caselor, grajdurilor și curților, dar în același timp este nelipsit de sub perna celei care în noaptea de Bobotează vrea să-și viseze ursitul. Fetele nemăritate trebuie să fure o rămurică din mănunchiul de busuioc cu care preotul stropește și să o pună sub pernă, în noaptea dinaintea Bobotezei, iar fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an, potrivit tradiţiei populare.
Imediat după Bobotează, pe 7 ianuarie, creștinii sărbătoresc SFÂNTUL IOAN sau Sfântul Ioan Botezătorul. Acesta luminat de Duhul Sfânt, l-a recunoscut și l-a arătat mulțimilor pe Iisus Hristos. Momentul în care Mântuitorul a primit botezul este consemnat de toți cei patru evangheliști. Evanghelistul Matei spune că Iisus a venit din Galileea la râul Iordan, unde boteza SFÂNTUL IOAN, cerând să fie și el botezat.
Tradiția spune că, pe 7 ianuarie, nu se consumă vin roșu, acesta amintind de martirajul SFÂNTULUI IOAN. În popor se spune că SFÂNTUL IOAN este protectorul pruncilor. Se spune că cine nu este vesel în această zi, va fi trist tot restul anului. În zonele de sud ale țării se crede că SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL este unul dintre sfinții cei mai apropiați de Dumnezeu.
