Duminică, 12 iunie 2022, sunt Rusaliile, sărbătoare extrem de importantă pentru creștinii ortodocși, care continuă și luni, 13 iunie 2021, zi liberă legal. Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea sau Rusaliile) este marcată întotdeauna în a opta duminică după Paști, iar Biserica Ortodoxă celebrează persoana Sfântului Duh în Duminica Cincizecimii, dar şi a doua zi după ea, la Sărbătoarea Sfintei Treimi (numită şi Lunea Sfântului Duh).
Rusaliile sau Pogorârea Duhului Sfânt este una dintre cele mai vechi sărbători creştine, alături de cea a Paştilor. De Rusalii, credincioșii își amintesc că Duhul Sfânt a venit în lume şi s-a pogorât peste Sfinţii Apostoli, iar la Ierusalim s-a întemeiat Biserica lui Hristos.
La fel ca la Paști, sunt mai multe zile de sărbătoare pentru a marca Cincizecimea sau Pogorârea Sfântului Duh peste sfinţii apostoli. Este o sărbătoare de care se leagă multe obiceiuri și tradiții, dar și superstiții, cum ar fi cele legate de apariția ielelor, zânele rele.
Sărbătoarea Cincizecimii, care are loc la 50 de zile după Învierea lui Hristos şi la 10 zile de la Înălţarea Sa la ceruri, a fost anunţată în Vechiul Testament de profeţii mesianici, fiind denumită și „capătul sărbătorilor”, adică evenimentul cu care se încheie istoria mântuirii realizată de Hristos. Această sărbătoare este cunoscută în popor și ca „Duminica Mare”, pentru că odată cu ea, se încheie ciclul pascal: Învierea, Înălţarea şi Pogorârea Duhului Sfânt.
Duhul Sfânt s-a pogorât peste Sfinţii Apostoli duminică dimineaţa, în ziua Cincizecimii, în chip de limbi de foc, nu în chip de porumbel ca la Botezul Domnului, spune arhimandritul Ilie Cleopa.
Venirea Sfântului Duh peste Apostoli, care se găseau în foişorul Cinei de Taină, de pe muntele Sion, este descrisă astfel: „Când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi (…) Şi toţi erau uimiţi şi nu se dumireau, zicând unul către altul: Ce va să fie aceasta?” (Fapte 2, 1-13).
Este, totodată, sărbătoarea întemeierii Bisericii creştine, căci în aceeaşi zi, în urma cuvântării însufleţite a Sfântului Apostol Petru, s-au convertit la creştinism circa 3.000 de suflete, care au alcătuit cea dintâi comunitate creştină din Ierusalim (Fapte II, 41), nucleul Bisericii de mai târziu.
Duhul Sfânt, a treia persoană a Sfintei Treimi (dogma despre Treimea dumnezeirii este fundamentală şi are implicaţii asupra întregii învăţături creştine), care a fost dăruit comunităţii apostolice primare, a înzestrat Biserica cu tot ceea ce era necesar organismului creştin: propovăduirea Evangheliei, Sfintele Tainele, harismele, diaconia. Existenţa istorică şi orice acţiune sacramentală a Bisericii depind acum de invocarea Duhului Sfânt, arată Agerpres.
După ce Sfinţii Apostoli au primit Duhul Sfânt, trăgând sorţi, s-au dus în toate părţile pământului să vestească Evanghelia mântuirii şi credinţa în Iisus Hristos, începând de la Ierusalim. Iar prin Sfinţii Apostoli, Duhul Sfânt a fost transmis în lume tuturor celor ce cred în Hristos, prin Sfintele Taine ce se săvârşesc în Biserică de către preoţi şi episcopi.
Semnificaţia Cincizecimii constă în aceea că de acum, Duhul Sfânt pătrunde definitiv în istorie neexistând timp şi spaţiu fără prezenţa personală, venirea reală şi lucrarea efectivă a lui Dumnezeu.
Cuvântul Rusalii provine din latinescul „rosalia”, care simbolizează sărbătoarea trandafirilor, dar reprezintă şi fetele împăratului Rusalim, despre care se credea că aveau puteri magice şi seduceau oamenii, pedepsindu-i pe cei care nu le respectau.
De aceea, în credinţa populară, Rusaliile sunt văzute și ca spirite ale morţilor, numite în popor iele sau zâne rele. Astfel, după ce au părăsit mormintele la Joimari şi au petrecut Paştile cu cei vii, spiritele morților refuză să se mai întoarcă în locurile lor de sub pământ şi încep să le facă rele oamenilor. Iar pentru a le îmbuna, oamenii, care evitau să le spună Rusalii, le-au dat diferite nume: iele, zâne sau frumoase.
Există superstiţia că aceste spirite stau pe lângă izvoare şi pot, prin cântecele și dansul lor, să ia minţile oamenilor şi să-i îmbolnăvească. Boala seamană, se spune în popor, cu o transă ce nu poate fi înlăturată decât de puterea dansului căluşarilor.
De Rusalii, în unele regiuni se dansează „Jocul Căluşarilor”. Astfel, se spune în popor că leacul cel mai folosit pentru cei atinşi de Rusalii este jocul căluşarilor.
Dansul Căluşarilor este remediul pentru vindecarea unui suflet care a privit „Dansul Ielelor ” ce i-a luat minţile. Dansul Căluşarilor anulează vraja de care este cuprins cel sedus şi pune pe fugă ielele.
Obiceiul căluşarilor de Rusalii, foarte vechi, este cunoscut mai ales în localităţile Conteşti, Lisa, Năsturelu, Bragadiru şi Zimnicea. Bătrânii satelor cred că, dacă eşti bolnav, de Rusalii te poţi face bine după ce vătaful căluşarilor trece cu pasul peste tine.
În Oltenia, grupuri de câte şapte-opt căluşari merg din casă în casă pentru a colinda şi a alunga spiritele rele, iar oamenii îi întâmpină cu frunze de nuc, cu pelin, usturoi, apă şi sare.
De Rusalii se leagă şi alte tradiţii şi obiceiuri, care diferă de la o regiune la alta. În unele zone, oamenii îşi împdobesc casele şi gospodăriile cu ramuri de tei, nuc, plop sau stejar, pentru a alunga răul şi bolile.
Ramurile de tei au o simbolistică aparte în această sărbătoare: se crede că teiul fereşte gospodăriile de grindină sau de duhurile rele ale zânelor. Flăcăii le aduc din păduri, după care se sfinţesc la biserică, iar credincioşii le iau acasă şi le pun la icoane.
Ramurile de tei, soc sau mure sfinţite de Rusalii se folosesc ca leacuri tot restul anului. În tradiţia populară se spune că numai până la Sânziene plantele au puteri vindecătoare.
În unele zone, femeile fac descântece pentru alungarea ielelor, iar uşile se ung cu usturoi, pentru că se crede că aşa va fi păzită casa de rele şi ghinion tot restul anului.
Spiritele rele se mai alungă prin ritualuri gălăgioase şi pocnituri cu ramuri de tei.
În unele gospodării se prepară unsori care se dau pe ugerele vacilor, pentru a le spori laptele.
Tot de Rusalii, în Ardeal există obiceiul cunoscut ca „udatul nevestelor”, când femeile sunt stropite cu apă pentru a fi sănătoase şi frumoase tot restul anului.
„Udatul nevestelor” în râul Gurghiu este un obicei unic în România, pe care localnicii din comuna Hodac îl păstrează cu sfinţenie din moşi-strămoşi în a doua zi de Rusalii. „Udatul nevestelor” de la Hodac şi din satul aparţinător Toaca este un obicei dedicat tinerelor soţii, care s-au căsătorit în ultimul an, după Rusaliile de anul trecut și până acum, şi are ca scop fertilitatea şi norocul femeii.
În anumite zone se spune că dacă de Rusalii este timp frumos, atunci toată vara va fi frumoasă şi rodnică.
Ce nu trebuie să faci de Rusalii
Legendele spun că Ielele sau Rusaliile sunt fiinţe fantastice, care umblă prin văzduh şi pot lua minţile oamenilor dacă nu respectă ziua de sărbătoare. Rusaliile, cunoscute sub diferite nume – iele, zâne, şoimane, împărătesele văzduhului, ursoaice – umblă îmbrăcate în alb, iar locurile în care dansează rămân arse şi neroditoare.
Se spune că Rusaliile răpesc uneori un tânăr frumos ca să joace cu el, apoi îl eliberează, dar acesta nu trebuie să spună ce a văzut, pentru că altfel ar putea fi pedepsit.
În unele sate, oamenii cred că în zilele de Rusalii nu este bine să mergi la câmp, pentru că te prind şi te pedepsesc Ielele. De Rusalii, oamenii nu trebuie să intre în vie sau să meargă în locuri pustii, pentru că s-ar putea întâlni cu spiritele rele.
În unele zone se spune că cine nu respectă sărbătoarea Rusaliilor, va fi pedepsit de Iele, care provoacă boala denumită popular „luat din Rusalii”. De asemenea, nu este bine să te cerţi cu cineva în ziua de Rusalii, pentru că vei fi „luat din Rusalii”.
În Duminica Rusaliilor nu e bine să te urci în copaci sau în locuri înalte și nici să călătorești departe de casă.
La poartă și în casă se pun flori, frunze de tei sau de nuc, care să te apere.
