„Şcoala va fi bună când popa va fi bun, darea mică, suprefecţii oameni care să știe administraţie, finanţe şi economie politică, învăţătorii pedagogi, pe când adică va fi școala şcoală, statul stat şi omul om, precum e în toată lumea, iar nu cum e la noi – adică ca la nimeni, unde găseşti în cercurile cele mai înalte oameni care trăiesc în vecinică duşmănie cu gramatica necum cu alte cunoştiinţe sau cu dreapta judecată.” – Mihai Eminescu
Am scris în titlu „reîntoarcerea la clasici” pentru că, în timp, în demersurile mele editorialistice m-am „întors” de mai multe ori la clasici, la care găseşti, mai mereu, adevăruri privind „Condiţia umană”. În editorialul de azi, pe care-l voi „împăna” cu citate din clasici, „mă voi lega” de unele probleme de strictă urgenţă pentru viaţa noastră de azi şi mâine, probleme amânate mereu „din motive de prostie crasă”, „c-aşa-i românul”, trăitor, vai de mama lui, cu curu-n două luntrii „la porţile Orientului” şi la graniţa cu Occidentul. Problemele sunt aşa de bine sintetizate de Eminescu în citatul/motto că nu mai bâjbâim.
În Istoria recentă „zeiţa” la care se-nchină în gând şi-n fapt tot românul, de parcă ne-a luat Dumnezeu minţile, e „Politica”, fără de care, deşi e „o curvă” depravată la noi (pleonasm!), nu se poate trăi, viaţa noastră şi moartea noastră „depend” de „coana politichie”. Care politichie e un Turn Babel, în care nu înțelegi nimic, şi când te aştepţi la ceva, te pomeneşti cu altceva, că-ți vine să-ți iei lumea în cap (vreo 5 milioane chiar şi-au luat-o – lumea în cap).
Despre „balamucul politic” la zi, nu am azi decât să-l citez, din nou, pe Argetoianu (un clasic al politicii dâmboviţene) care, după un lung sejur în Apus, zicea: „La înapoierea mea din Italia am găsit la Bucureşti o atmosferă de casă de nebuni, în care se înjurau oamenii unii pe alţii, de dimineaţa până seara. Şi dacă ar fi fost numai atât! Dar pe lângă nebuni mai erau şi pungaşi!”. În toată ţara e la fel ca-n Bucureştii lui Argetoianu azi, cu precizarea că nebunia, înjurăturile şi pungăşiile au cuprins şi „clasa de jos”, compusă din veniţii la oraş(e) să-şi facă necesităţile în casă, şi să nu plătească, treaba președintelui Iohannis, că de-aia e preşedinte. Cât despre putere şi opoziţie, adică despre „marii noştri oameni politici ai marilor partide”, n-am a zice decât atât: „neşte dobitoci”, vorba profesorului meu Al. Piru.
– dacă pnl n-a regizat balamucul alegerilor interne, e un partid pierdut, având soarta pnțcd cât de curând, şi se pare că nu e „regie”, ci „prostie” scabroasă ce fac ei, cum se „bat” ei „democratic”, lăsând Ţara de izbelişte în cea mai gravă criză mondială medicală, economică şi nu numai. Atât îi duce pe ei mintea cea puţină în fapt(e), şi multă în acte (diplome de analfabeţi funcţional), că asta „produce” şcoala noastră de orice treaptă de cam mulţi ani. Degeaba „Libertate şi Democraţie” dacă nu le înţelegi şi nu ştii ce să faci cu ele. Rămânem, cum zice Eminescu: „Neamul nevoii”!, nu numai noi, ăştia care-am mai rămas între graniţele nesigure de azi (vezi trecerea Ardealului în custodia Ungariei), ci şi „românii cu care se învecinează România” – N. Iorga. Asta apropos de alegerile care au loc în Moldova, „vecina noastră” românească. „Noi suntem români?”
În vreme ce toate ţările Europei iau bani cu zecile de miliarde din generosul PNRR, noi, demonstraţi analfabeţi funcţionali, o lălăim, „de-am mai duce-o pân-la toamnă, leliţă Ileană”
– psd face ce ştie: „mult zgomot pentru nimic(uri)”, vorba Marelui W, iar aur se poartă ca o „şoşoacă în pantaloni” cu şlițul deschis…
Singurii care sunt cu capul pe umeri, păstrându-şi orgoliul şi chibzuinţa, nu „pas cu pas”, ci permanent, sunt udmr-iştii, care-au ieșit din „troaca/trocul” politic în interes propriu, interes pe care, când va veni timpul, îl vor deconta naivii pnl-işti. Pe Emil Constantinescu l-au învins „structurile”. Pe pnl-işti nu i-a învins „pandemia”, cum zice Ludovic Orban, ci naivitatea, ca să nu zic prostia.
Că veni vorba de Pandemie, un citat din George Coşbuc, poetul ţărănimii, adică al unei mai mult de jumătate din populaţia ţării care încă se mai numeşte România: ,,Dar de boale rele ce trec de la om la om nu prea ştiţi…boala ce-a deschis ochii să pricepem ce e molipsirea…doctorii vă spun să despărţiţi pe cel bolnav de cei sănătoşi, învăţătorul închide şcoala ca să nu ia de la un şcolar ceilalţi molima… acum moroiul vărsatului, adică puterea de molipsire a lui a scăzut de n-a mai rămas, de când doctorii altoiesc copiii şi fac să nu se poată lega de ei vărsatul… vrei nu vrei, azi e lege de la stăpânire să altoim oamenii din ţară ca să abatem molima… şi la orice molimă i-am putea pune piedici dacă cu toţii, şi cei de la oraşe şi cei de la sate, ne-am încrede în spusele doctorilor şi ne-ar intra odată în cap învăţăturile igienei, cum să ne păzim de boale… asta ar trebui, oameni buni, s-o pricepem noi şi fără jandarmi, la toate boalele…”.
Ultima gravă problemă a românilor, despre care vom scrie în editorialul următor este „onorabilul” loc 1 în domeniul traficului de minore şi nu numai, în partea ailaltă, cea mai mare afacere la nivel European a românilor. Vasile Alecsandri, mare poet şi om politic al vremii sale, cu funcţii în noul stat, la „desrobirea ţiganilor”, a zis clar: desrobiţii nu vor şti şi nu vor putea să facă nimic cu libertatea lor…”. Câtă dreptate avea!
