Doljeanca Ileana Vulpescu, autoarea faimosului roman „Arta conversației”, s-a stins din viață miercuri seara, pe 12 mai.
În etate de 89 de ani, scriitoarea și-a luat adio la cei dragi, rămânând în amintirea noastră drept unul dintre cei mai de preț romancieri pe care România i-a avut vreodată.
Născută în comuna Bratovoești, Dolj, la 21 mai 1932, Ileana Vulpescu și-a început oficial cariera în literatură în jurul vârstei de 30 de ani. De atunci și până în 2017 când s-a retras din activitatea de scriitor, traseul profesional i-a fost presărat cu premii și distincții de onoare.
Cu toate acestea, pasiunea pentru scris și traduceri și-a găsit-o încă din facultate. Ileana Vulpescu a fost licenţiată în Litere la Universitatea din Bucureşti, apoi a lucrat la Institutul de Lingvistică al Academiei Române şi a semnat traduceri din limbile engleză, franceză şi spaniolă.
Anul 1963 a fost un an remarcabil, întrucât a debutat editorial cu o traducere din limba franceză a unui roman scris de Andre Wurmser. Trei ani mai târziu, în 1966, numele său a fost menționat în revista „Familia”, însoțind povestirea „Scrisoare către un necunoscut”.
Ileana Vulpescu a scris proză și teatru, a tradus din literaturile engleză, franceză și spaniolă, și a semnat versiuni în limba franceză din literatura modernă și contemporană românească. Membră a Uniunii Scriitorilor, munca ei a fost apreciată atât în țară, cât și peste hotare.
Totodată, a fost autoarea a numeroase romane, volume de proză scurtă, piese de teatru, dar şi repovestiri ale unor texte destinate publicului tânăr. Prima sa carte a fost un volum de schițe, nuvele și scurte piese de teatru, denumită „Ș.a.m.d”, lansată în 1969.
„Arta conversației” – roman devenit best-seller înainte de Revoluție
Momentul de glorie al carierei sale profesionale a fost dat de publicarea, în 1980, a romanului „Arta conversației”, cel mai cunoscut titlu semnat de ea, care a devenit best-seller înainte de 1989. Opera s-a bucurat, de-a lungul anilor, de diverse premii și ediții multiple. Valorea romanului a fost dată și de piesa realizată pe baza lui și jucată, împreună cu actorul George Bănică, la teatre din Capitală, precum și la Teatrul Național Marin Sorescu, din Craiova.
Iubirea față de cuvinte a autoarei a reieșit și din dezideratul de a colabora la redactarea lucrărilor Dicţionarul limbii române şi Dicţionarul explicativ al limbii române, în perioada 1959-1975.
Mai mult, o parte din romanele sale, cum ar fi „Rămas-bun casei părinteşti”, „Arta conversaţiei” şi „Sărută pământul acesta” au fost traduse în slovacă, maghiară şi franceză, respectiv italiană, fiind premiate pentru valoarea și originalitatea lor. Premii precum cel al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, a mers către romanul „Rămas-bun” (1973) ori cel al Academiei Române, dedicat romanului „Arta conversaţiei” (1981). De asemenea, în 1987 a primit Premiul „Flacăra” pentru „Sărută pământul acesta”, iar în 1991 a fost recompensată cu premiul „România Mare”.
În rândul romanelor publicate de Ileana Vulpescu se află „Carnetul din port-hart” Editura Eminescu (1996), „Arta compromisului”, Editura Tempus, Ploiești (2002), 2007, „Viața, viața, legată cu ață”, Editura Tempus, Ploiești (2007) sau „Pe apa sâmbetei”, Editura Tempus, Ploiești (2009).
Pe de altă parte, titluri importante ale traducerilor fac trimitere către Joë Hamman – „Far West” – prefață de D.I. Suchianu; București, Editura pentru Literatură Universală (1966), Francois Nourissier – „Sfârșitul” – prefață de Radu Toma; București, Editura Univers (1974), Geo Bogza – Poezii și poeme – Poesies et poemes- ediție bilingvă – prefață de Ștefan Aug. Doinaș; București, Editura Minerva (1979), Aleksa Celebonovic – „Realismul burghez la sfârșitul secolului XIX” (1860-1914) – prefață de Dan Grigorescu; București, Editura Meridiane (1982, reedit. in 1992), „Paul al României – Carol al II-lea, rege al României”, București, Editura Holding Reporter (1991), „La Roumanie et sa guerre pour l’unité nationale”, Dumitru Preda (coord.); București, Editura Enciclopedică (1997) sau Simone de Beauvoir – „Sângele celorlalți”, București, Editura Opal H (1994; reedit. Pitești, Editura Paralela 45, 2008).
Activitatea din teatru s-au axat, în principal, pe punerea în scenă a faimosului roman „Arta Conversației”, care s-a jucat cu mare succes, câteva dintre stagiuni fiind la:
· Teatrul Giulești din București (premiera la 31 mai 1983, cu peste 750 de spectacole până în iunie 1990; regia Eugen Todoran);
· „Teatrul de Stat din Oradea (premiera la 3 noiembrie 1983; regia Zoe Anghel-Stanca);
· Teatrul Național Marin Sorescu Craiova (premiera la 26 octombrie 1984; regia Remus Mărgineanu);
· Teatrul Tamasi Aron (premiera la 4 septembrie 1995, regia Andras Balogh, Attila Seprodi Kiss);
· Teatrul Maghiar de Stat din Cluj (stagiunea 1985-1986, regia Dehel Gábor).
Nu în ultimul rând, împreună cu soţul său poetul, traducătorul şi publicistul Romulus Vulpescu (1933-2012), a publicat repovestirea romanelor „Gargantua” şi „Pantagruel” de Francois Rabelais. Soțul său a decedat în iarna anului 2012, iar cu doar o lună înainte, cei doi o pierduseră pe Ioana, unicul lor copil.
Ileana Vulpescu – Cetățean de onoare al Craiovei și al comunelor Bratovoești și Mârșani
Rămân în urmă premiile și titlurile cu mare greutate pe care Ileana Vulpescu le-a primit de-a lungul vieții, preum cele de cetățean de onoare al Capitalei, municipiului Craiova sau comunelor Bratovoești și Mârșani.
În 2013, autoarea a primit titlul de Cavaler al Ordinului Militar al României, iar doi ani mai târziu, a fost numită Cetăţean de onoare al Craiovei, titlu care i-a fost decernat de Consiliul Local în cadrul unei şedinţe solemne prilejuită de Zilele Oraşului.
Totodată, parcul din comuna natală a renumitei scriitoare va purta numele „Ileana Vulpescu”. Aceasta se va întâmpla după ce parcul va fi reabilitat, așa cum afirmă primarul comunei Bratovoești, Ion Oancea. Ileana Vulpescu și soțul acesteia, Romulus Vulpescu, au fost declarați cetățeni de onoare ai comunei, în urma demersurilor făcute de actualul primar, pe atunci viceprimar, și de managerul Bibliotecii Județene ”Alexandru și Aristia Aman”, Lucian Dindirică.
Un alt titlu important a fost primit în mai 2017, când preşedintele Klaus Iohannis i-a conferit distincţia Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler în semn de „înaltă apreciere pentru întreaga carieră pusă în slujba culturii, pentru contribuţia remarcabilă avută la creşterea valorii literaturii române contemporane, pentru traducerile prin care a deschis iubitorilor de carte noi posibilităţi de a lua contact cu literatura universală”.
În decursul aceluiași an, scriitoarea a primit titlul de cetăţean de onoare al Capitalei.
