Eu nu știu dacă ministrul PNL al Educației, Monica Anisie, cunoaște această realitate, însă mie mi-e suficient ca, tocmai pentru că o știu, să încerc, alături de viitorii mei colegi parlamentari, să fac ceva.
Unul din patru copii (peste 22%) de vârstă școlară din zona rurală părăsește prematur școala. Adică renunță să mai învețe, să mai capete o calificare. La nivel național, unul din șase copii (peste 15%) abandonează școala prea devreme.
Toți acești români vor fi, în următorii 40-45 de ani din viața lor, handicapați de lipsa unei diplome.
Ei vor încasa, dacă vor încasa vreodată, mai puțin de jumătate din salariul pe care l-ar fi încasat dacă ar fi rămas la școală până la absolvire.
În Uniunea Europeană, rata medie de abandon școlar este de doar 10%, iar România nu pierde acești copii din cauză că nu are suficienți bani, ci pentru că nu se ocupă nimeni de problemă.
M-am uitat pe cifrele din UE și iată cum arată:
După cum se vede, ungurii au doar 12% rata de abandon școlar, iar polonezii sunt la 5%. La 3% se cifrează abandonul școlar în Croația, țară pe care recent am depășit-o în toate statisticile europene privind PIB/locuitor. La fel și în Grecia, altă țară pe care ne mândrim că am depășit-o economic anul trecut.
Așadar, rușinea de a fi în topul european al abandonului școlar ține de nesimțirea guvernanților, care nu dau doi bani pe viitorul copiilor noștri. Cât despre defavorizarea copiilor din zonele rurale, nici atât nu suflă nimeni o vorbă.
40 din 100 de elevi români cu vârsta de 15 ani au avut dificultăți de înțelegere a textelor cu o lungime și complexitate moderate sau a materialelor cu care nu erau familiarizați.
47 din 100 de elevi români cu vârsta de 15 ani au avut dificultăți de interpretare și de recunoaștere a modului în care se pot reprezenta matematic unele situații simple, iar 44 din 100 de elevi români cu vârsta de 15 ani nu aveau un nivel de cunoștințe de bază în domeniul științei.
Acest nivel scăzut de cunoștințe este printre cele mai ridicate din UE și reprezintă aproximativ dublul mediei UE (22,7 % pentru citire, 22,9 % pentru matematică și 22,3 % pentru știință).
În toate cele trei domenii, media PISA a elevilor români a fost cu aproximativ 60 de puncte sub media UE, echivalentul a un an și jumătate de școlarizare.
Singurul liberal pe care l-am auzit vorbind despre aceste cifre dezastruoase a fost Adriana Săftoiu. Poate tocmai de aceea ea nu se mai regăsește pe listele partidului pentru viitorul Parlament.
Da, acesta este rezultatul sintetic al zecilor de reforme ale educației: copiii români au un an și jumătate de școală mai puțin decât ceilalți copii ai Europei!
Comparativ cu 2015, performanța României nu s-a îmbunătățit la citire sau la știință și s-a înrăutățit considerabil la matematică, adică avem rezultate din ce în ce mai proaste și nimeni nu pare să fie deranjat de acest fapt.
Procentul elevilor cu rezultate bune, și anume al elevilor care au demonstrat că dețin cunoștințe complexe la materiile testate, este foarte scăzut, cu mult sub media UE: 1,4 % la citire (media UE: 8,5 %); 3,2 % la matematică (media UE: 11 %); 1 % la știință (media UE: 6,3 %).
Polarizarea se vede din plin și aici, la rezultatele obținute la învățătură.
Studiul PISA, coordonat de OCDE, a indicat că aproximativ 45 % dintre elevii de 15 ani consideră că nu au sentimentul de apartenență la școală. O treime au raportat că au fost hărțuiți cel puțin o dată pe lună, iar rezultatele acestor elevi au înregistrat un scor mai mic cu 40 de puncte.
Țara pe care noi ne-o dorim dreaptă și egal de atentă cu toți cetățenii săi este, de fapt, țara în care 62 % dintre elevii din medii defavorizate au probleme la citire, în comparație cu 19 % în rândul colegilor lor favorizați din punct de vedere socioeconomic.
La evaluarea națională din anul 2020 de la sfârșitul clasei a opta, 24 % dintre candidați nu au obținut nota minimă de 5, dintre aceștia, 15 % proveneau din zonele urbane și 38 % din zonele rurale.
Copiii noștri trăiesc de mici într-o lume nedreaptă, în care cei care se nasc la țară au de două ori mai puține șanse în viață decât cei care se nasc la oraș. La citire, acest decalaj de performanță este de 109 puncte, ceea ce echivalează cu peste doi ani și jumătate de școlarizare. Adică, dacă ai neșansa să te naști la țară, vei face cu doi ani și jumătate mai puțină școală decât la oraș!
Vorbim, la nivel european, de educație digitală? Iată ce am făcut aici pentru acest obiectiv. În total, doar 57 % dintre tinerii români cu vârste cuprinse între 16 și 19 ani au competențe digitale de bază sau peste nivelul de bază (media UE: 82 %).
Decalajul în raport cu media UE este evident în mod special în ceea ce privește rezolvarea problemelor și competențele informatice, care includ luarea de decizii privind instrumentele digitale și folosirea acestora, achizițiile online, crearea de conținut și programare.
TIC este o materie opțională în clasele primare și, începând din 2017, o materie obligatorie în învățământul secundar inferior. Cu toate acestea, școlile din zonele rurale, care asigură școlarizarea a 43 % dintre elevi, au o capacitate mai redusă de a asigura educația digitală, deoarece dețin mai puține cadre didactice calificate și o infrastructură digitală mai slabă.
Abia jumătate dintre tinerii absolvenți din România au cunoștințele digitale necesare economiei din secolul nostru. Cu un sfert mai puțini decât în restul Europei. Cei 43% dintre tinerii români rămași fără competențe digitale vor fi exclușii și defavorizații societății viitoare. Cine se gândește la ei?
Și aici, în domeniul educației digitale, copiii de la țară sunt dezavantajați. Comparativ cu media UE, mult mai puține școli sunt extrem de bine dotate și conectate din punct de vedere digital. Doar unul din șapte (14 %) dintre elevii români în învățământul primar (media UE: 35 %), unul din șase (16 %) în învățământul secundar inferior (media UE: 52 %) și trei din zece (31 %) în învățământul secundar superior (media UE: 72 %) studiază în astfel de școli.
În 2017, una din 5 școli nu era conectată deloc la internet, din care doar 5 % în zonele urbane și 24 % în zonele rurale (potrivit Ministerului Educației și Cercetării, 2018).
Numărul de calculatoare din fiecare școală este cu 60 % mai mare în zonele urbane decât în zonele rurale, ceea ce ilustrează decalajul mai profund dintre zonele urbane și rurale în domeniul educației.
Despre ce șanse egale vorbim?
Șansa de a face o facultate este cu atât mai mare cu cât părinții au făcut o facultate:
Motiv pentru care avem cei mai puțini tineri cu facultate dintre toate statele europene:
Și totul, oameni buni, pleacă de la faptul că România alocă cel mai puțin pentru educație dintre toate statele Uniunii Europene, 2,7% din PIB:
Ce putem face?
În primul rând să alocăm pentru educație măcar 4 procente din PIB, așa cum fac Ungaria și Polonia.
În al doilea rând să dotăm școlile de la sate la fel ca cele de la oraș.
În al treilea rând să ducem și la sate profesori adevărați, nu suplinitori. Și să avem un program special pentru înlăturarea decalajelor între copii.
Haideți să le dăm aceeași șansă tuturor!
Voi lupta să li se facă Dreptate!
Comandat de Partidul Social Democrat – Organizația Județeană DOLJ. Executat de SC INTER REGIONAL MANAGEMENT SRL – portal/ziar: Jurnalul Olteniei. CUI Mandatar Financiar: 11200020
