„Dăncilă ar fi rezolvat rapid situația în care suntem: închidea imediat granița României cu Italia” – Fl. Smarandache, din cartea „Să moară viruşii”. De râs.
N-am luat-o razna, şi o să vedeţi de ce. În ultimii 8-10 ani, lăsând la o parte elegantul jurnalism cultural, am tot scris, mai ales în Jurnalul Olteniei şi Ediţie Specială, despre politică, întrucât ea ne mănâncă timpul şi, mai ales, viaţa, cu cinismul caracteristic. Adept al filosofiei lui Aristotel, care-și ținea cursurile plimbându-se într-un gimnaziu de la Atena dedicat lui Apóline și numit liceu, peripatetic adică, am sesizat deturnarea în timp, în istorie, sensului „plimbării” în „plimbări politice”, parlamentul devenind gimnaziul omului modern. Acest mod peripatetic de a gândi/filozofa s-a transformat în virusul din Wuhan care a contaminat lumea politică de la noi. Mai ales că cei care îi priveau (adică noi, votanţii) nu aveau un echipament minim de protecție, dar aveau predispoziție la infectare. Într-o societate în care oricum neamul prost, lipsa de educație, aroganța și agresivitatea sunt la cote alarmante, promovarea de către noi a fel de fel de specimene politice nu este altceva decât inconştienţă sau să oferi o porție generoasă de tort unui diabetic, acutizând şi cronicizând boala. Veţi zice, ce mare filozofie mă găsi acum, ce, eu nu văd că, dintotdeauna lumea e împărţită în două? Ba da, dar Filosofia este o știință a cauzelor prime, o cercetare a ființei ca Ființă, iar Ființa, în sine, e imuabilă (identică cu sine). E acel tip de realitate a cărei existență nu este dependentă de altceva. Iar Omul este un compus din materie și formă. Corpul nu este materie decât într-un sens metaforic deoarece, ca substanță primă, și corpul trebuie înțeles tot ca un compus formă-materie. Astfel, tot ceea ce este perceptibil ca și corp este act al corpului, adică formă în act. De asemenea, sufletul individual este la rândul său un compus care are drept formă intelectul. În concluzie, omul este o substanță având ca formă sufletul intelectiv, ființă morală, capabilă de acțiuni în vederea binelui, ființă socială „zoon politikon” (viețuitoare socială), care tinde în mod natural să trăiască în stat și folosește statul drept mijloc pentru dobândirea autarhiei, adică a condiției necesare practicării virtuții dianoetice şi caută frumosul, arta fiind o imitație a realității cu rol de Katharsis (purificare a sufletului prin disciplinarea pasiunilor).
Apoi Statul, care e anterior familiei și individului, este un organism natural, Statul ideal fiind statul având clase sociale bine determinate, scopul său fiind fericirea, dobândită ca stare ce însoțește practicarea virtuților. Statul condus de omul cel mai virtuos este monarhia, care poate degenera în tiranie. Alte forme de guvernământ ar fi aristocrația, care poate degenera în oligarhie, şi republica, ea putând degenera în demagogie – guvernarea celor inculți, ceea ce vedem noi azi, şi asta, adică guvernarea inculţilor, se datorează lipsei știinţei, care ne spune că Adevărul e corespondența conceptelor cu realitatea, Logica e introducere și pregătire a tuturor științelor, analiză a legilor gândirii, care sunt și legi ale realității, iar Silogismul, procedeul dialectic de gândire care ne duce necesar la adevăr. Dar deja toate astea sunt prea mult pentru omul modern şi pentru politicianul modern. Se „sparie gândul”, vorba cronicarului. Aşa că, scuze, cum spuneam în editorialul precedent, în evoluţionismul uman se produce o tragică involuţie a Omului recent, care-l plasează, în Istorie, dincolo de Zorro şi Cowboy, clasici purtători de MASCĂ, dincolo de NASA, cu la fel de clasicii purtători de costume antiviruşi, dincolo de Aristotel, purtător de minte…
Războiul omului politic de la noi, azi, e penibil, transformat de ipochimenii din politică în războiul măştilor contra specialiştilor, nu contra virusului mondial, războiul clanurilor interlope împotriva Statului de drept, războiul şmecherilor cu staif (catarame, renate, tăriceni, ciolaci, vvp-uri) contra omului normal în avantajul „specialilor”. Punctum!
