Atât cât mi-a stat în putere, de la „întâmplările” de la Caracal, m-am ţinut departe de „scena” numită România reală, pe care au evoluat într-o deşănţare cam scabroasă şi imorală, politicieni de vârf şi votanţi patriotarzi de ocazie, ca într-un dans al ielelor de început de mileniu, mărginindu-mă, spre mirarea conducerii JO (Jurnalul Olteniei) şi a cititorilor, la sporadice editoriale de direcţie şi alte scrieri cu caracter cultural, de „scriitor la ziar”, vorba unui valoros jurnalist.
Dar a venit toamna şi, odată cu ea, a venit „un timp de cumpănă” pentru Ţara despre care Papa Ioan Paul al II-lea zice undeva că e „Grădina Maicii Domnului”.
Aşa că, neputând sta deoparte, încep, în măsura în care-mi va merge condeiul (vorba prof. meu I. Trăistaru de la facultatea de filologie din Craiova), în limba vorbită pe teritoriul României încă înainte de Hristos (vorba lui Miceal Ledwith, teolog Italian), „implicarea în realul românesc”, adevărat „balamuc” balcanic în temperament latin, perpetuă ţiganiadă de sorginte feudală. Ca la noi la nimeni.
Deci: Se-ntâmplă ca „marele partid” şi primul „mare conducător femeie”, urmaşii de sânge şi ideologii ai altor „mari conducători-bărbat + femeie”, chiar după aproximativ 25 de ani, s-o pată rău de tot, pierzând, după un alt „mare conducător – L.D. -”, europarlamentarele, jumătate din procentele partidului şi, mai alaltăieri, chiar puterea, aproape totală, cu care au dus România în ţarcul cu oi negre ale Europei, speriind chiar America. M-au frapat, în zilele de dinaintea Moţiunii – adevărata Ziua Z a politicii româneşti – şi de după, comportamentul bezmetic, gregar, limbajul de lemn, analfabet, al stângii, şi acţiunea deşteaptă a dreptei +, corect coordonată de preşedintele Iohannis şi liderii PNL (în special L. Orban), şi prezentarea către lume (de la noi şi de pretutindeni), într-un limbaj normal, într-o corectă limbă română, a unui adevărat program de ŢARĂ şi de guvernare, pe care ipochimenii stângaci nu le pricep în ruptul capului, că nu se poate să existe să mai gândească cineva şi la Ţară şi Popor, cred ei.
Dar uimitoare au fost „micimea” în gândire şi metodele în a se salva, copiate parcă la indigo de la tovarăşii care „au păţit-o” în `89 – trădătorii, agenturili, suta de lei la pensii şi salarii, milioanele la „elitele” lor, etc., le ştiţi şi dv., tragicomedie!
Mie însă mi se pare că trăim reînvierea, sub efectul mitologic al energiilor din Carpaţii dacici, din Sfinxul din Bucegi… de parcă adevăr grăit-a Papa Ioan Paul.
În timpul ăsta, „cătălinii”, vicleni copii de casă (a se citi „poporul” psd-ist din preamultele „foncţii” de sus până jos, până se vor despărţi apele de uscat, vor suge sângele poporului real mai rău decât vampirii din poveştile de groază ale vremii, vor minţi fără să clipească (de, şi minciuna e tot vorbă) şi-şi vor căuta scăparea, cei smecheraşi, cei mai dezgheţaţi la minte (că nu sunt toţi proşti), trădând cu talent şi „infiltrându-se” în armata noii şi bineintenţionate puteri. Oricum, dac-o fi şi-o fi să fie, noua putere promite că vom trăi curând într-o Românie normală. Noi mai ştim însă că scaunul puterii îl schimbă pe om şi că, întotdeauna nu e cum vrea şi zice omul şi cum dă Domnul! Să trăim şi să vedem!
Căci, aşa cum am mai scris, România e „împănată”, căpuşată, de sus până jos, de multele şi incapabilele lichele şi şmecheri care au ştiut să se descurce. Azi vă voi arăta chipul unui asemenea specimen dintr-o zonă vastă a vieţii noastre, prea puţin băgată în seamă, creaţie a puterii post decembriste, zona asociaţiilor de locatari/proprietari. În editorialul „DESPRE LEGI-PROPRIETARI PRIZONIERI, PROSTIE ŞI PUNGAŞI”, scriam, acum ceva timp, că: ,,… În îmbârligarea legislativă românească, cineva, din prostie sau cu intenţie, a hotărât ca, atunci când, după revoluţie, ne-a făcut „proprietari” pe apartamentele în care locuiam ca „locatari”, să nu ne facă proprietari şi pe pământul de sub aceste blocuri. Automat „Asociaţiile de locatari”, în care totul, pământul de sub blocuri, apa rece ori caldă, căldura, erau „la comun”, s-au transformat în „Asociaţii de proprietari”, care sunt, de fapt, nu şi de drept, încă, proprietarii locuinţelor noastre de pe pământul statului, conf. Legilor. Aşa a apărut, tot conform Legilor, ,,o lume bizară”, care se mişcă, funcţionează legal, între prostie şi pungăşie, în multe cazuri, sub sfânt patronajul, tot legal, al unor entităţi la nivelul primăriilor, ca organizare, coordonare, control, şcolarizare, etc., per total existând o ramură lucrativă vastă pentru mulţi „expiraţi” ai puterii deşi, tot conf. Legii, Asociaţiile de proprietari sunt entităţi nonlucrative, unii preşedinţi declarându-se, oficial, „patroni”, cu fel de fel de funcţii în subordine, plătite de „proprietarii” chiriaşi ai statului, statul proprietar al pământului de sub proprietăţile oamenilor locuitori „la bloc”, şi al regiilor aferente: Termo, Apa, Salubritate, etc. Întâmplarea face ca eu să scriu despre aceste aspecte ciudate, la limita penalului, dar şi penale, în clară cunoştinţă de cauză despre această „lume” imensă a Asociaţiilor de proprietari, care, în multe cazuri, gestionează după bunul plac „afacerea”, pentru că, într-o componenţă eterogenă fiind, unii s-au transformat în „patroni”, cum spuneam, ai proprietarilor. Aşa că poţi constata cu stupoare, dar şi cu groază, că tu, umilul proprietar al unei proprietăţi, eşti, de fapt, chiriaşul Asociaţiei de proprietari care, oricând, din interes sau din prostie crasă, din trei mişcări ale unui preşedinte, ajutat de un jurist din clan, „ales – o să vă spun cum”, fără a îndeplini măcar minima precizare legislativă – să fie în deplin exercițiu al funcţiunii – are oarece interese, te pomeneşti fără casă (apartament). Un astfel de „preşedinte”, ŞEICARU Constantin, s-a declarat, curând, în plină Adunare generală a proprietarilor, PATRON, calitate în care „a invitat” reprezentanţii Primăriei să plece de unde au venit, că aici el comandă. El care, am aflat ulterior, „s-a ales preşedinte pe viaţă” prin 1999, deşi, conf. Legilor în domeniu, un mandat de preşedinte, numit doar de Adunarea generală, e de 4 ani, dar, de atunci şi până anul ăsta a evitat să se mai „realeagă” în următoarele Adunări generale anuale ale proprietarilor din următorii 16 ani, având totuşi grijă să-şi semneze singur Contractul de mandat din 4 în 4 ani ca să-şi ia bănuţii. Problema e că va trebui să restituie Asociaţiei, adică proprietarilor, salariul încasat nelegal. Alte „vrăji” penale ale acestui „preşedinte ilegal” în zilele următoare.
