Copiii romi cu greu au acces la studii, reclamă părinţii lor, în ciuda faptului că se tot vorbeşte de integrarea persoanelor din această etnie în societate, iar autorităţile chiar cheltuie bani pe diverse proiecte care ar trebui să ducă la acest lucru.
I
lie Petrică este ţigan. Născut, crescut în Craiova. A învăţat la Liceul Auto şi are o calificare. Îşi doreşte ca şi cei patru copii ai săi să poată învăţa. Poate chiar mai bine decât a făcut-o el. Pentru aceasta a încercat să îi înscrie la şcoli din oraş recunoscute pentru faptul că acolo copiii performează. Nu a reuşit însă.
„Am patru copii şi am tot încercat să îi înscriu la şcoală, ca orice om, ca orice cetăţean al Craiovei. Pe unde m-am dus am fost refuzat. Au motivat de fiecare dată că nu mai au locuri, că am venit prea târziu. Au invocat tot felul de motive. Ei sunt la şcoală, dar am vrut să îi înscriu la şcoli mai apropiate de casă, unde sunt condiţii mai bune şi unde copiii pot învăţa mai bine. Am încercat şi am încercat în zadar pentru că sistemul din România nu este foarte permisiv pentru ţigani. Copiii mei nu au loc în şcolile bune”, spune Ilie Petrică.
Bărbatul spune că de cele mai multe ori când a mers la unităţile de învăţământ pentru a înscrie copiii la studii a fost însoţit de soţie. Ea, în portul tradiţional ţigănesc.
„Mă întrebau: Pe cine vrei să înscrii? Le spuneam că am o fetiţă de 7 ani şi vreau să o înscriu în clasa I. Şi îmi spuneau că pentru clasele primare locurile sunt ocupate şi ar avea în clasa a III-a , a IV-a, a V-a. Sau le spuneam de băieţel că aş vrea să îl mut de la şcoala din cartier ceva mai aproape de centru şi este în clasa a III-a, atunci spuneau că au liber doar pentru clasa a V-a. Am înţeles în cele din urmă că eram refuzat pentru că eram ţigan. Am fost refuzat pentru portul soţiei mele, care bineînţeles că a mers cu mine. Pentru noi este un respect să poarte soţia fustă lungă, să aibă ciupagul acela ţărănesc şi capul acoperit. Ne vedeau romi şi ne refuzau. Şi în acest an am încercat. Degeaba.
Soţia poartă portul ţigănesc, fetiţele mele poartă portul ţigănesc pentru că e normal şi tradiţional. Dar dacă fetele ar merge la o şcoală unde se impune uniformă, bineînţeles că am respecta regulile. Fraţii Buzeşti, Carol I sunt între şcolile în care nu am reuşit”, afirmă Ilie Petrică.
El mai spune că a sesizat problema şi la Inspectoratul Şcolar. Acolo i s-a spus să mai încerce.
„Cel mai mare copil are 18 ani şi a învăţat doi-trei ani la o şcoală, alţi câţiva la alta şi tot aşa. Nu am reuşit să îl ţin într-o şcolă în care să se obişnuiască din clasa I până într-a VIII-a cum am făcut eu pe timpul comunismului. Am rămas prieten pe viaţă cu colegii de atunci. Copiii mei nu mai pot face asta. Suntem ţigani dar nu suntem diferiţi de majoritari. Suntem curaţi, vrem să învăţăm, să avem o meserie. Portul nostru nu aduce niciun rău societăţii. Nu ştiu de ce nu s-a schimbat mentalitatea. Nu am o ură pe ţara mea, pe oraşul meu. Nu generalizez. Eu aici m-am născut, aici am crescut, dar am ajuns la capătul puterilor”, adaugă bărbatul.
În cele din urmă, a discutat problema cu Romeo Tiberiade, consilier pe problema romilor în cadrul Primăriei Craiova: „Am ajuns la dânsul şi i-am spus problema mea şi cred eu a tuturor ţiganilor din Craiova. Poate, cu timpul, vom reuşi să schimbăm ceva. Nu aş vrea să părăsesc pentru totdeauna ţara”.
Romeo Tiberiade spune că, în ultimii ani, tot mai mulţi romi s-au plâns de faptul că nu îşi pot duce copiii la unele şcoli, având chiar el o experienţă similară.
„De-a lungul timpului, dar mai ales după Revoluţie, comunitatea romă se confruntă cu foarte multe probleme şi, în special, cu discriminarea. Au fost cazuri când foarte multe familii de romi au venit la mine la audienţe şi fiecare mi-a relatat prin ce întâmplări a trecut. Mai ales în ultimii ani, sunt tot mai mulţi romi care îmi spun că copii lor nu au fost primiţi la şcoli. Am verificat acest lucru. Am fost personal la Inspectorat, la şcolile unde am avut sesizări. Bineînţeles, mi s-a spus că nu este adevărat. Adevărul stă într-un mit. De fiecare dată, romii au fost puşi pe o pistă greşită. Când merg la înscrieri li se spune că nu mai sunt locuri, să vină la toamnă, când vin la toamnă le spun că la primăvară şi tot aşa. Şi eu, la rândul meu, am avut o întâmplare ciudată atunci când copiii mei au trebuit să meargă la un liceu de prestigiu cum este Colegiul Carol. A trebuit să fac intervenţie la minister ca să dea ordin la inspectorul general în acea vreme, domnul Gîdăr, căruia îi mulţumesc pentru că s-a interesat de situaţie şi în cele din urmă directorul Colegiului mi-a primit fetele la liceu. Au fost singurele din liceu, de etnie romă”, afirmă Romeo Tiberiade.
Nu doar la şcoli sunt probleme: „Foarte multe cluburi, restaurante, instituţii nu permit accesul romilor. La ziua de naştere a celor două fiice ale mele mi s-a întâmplat. Am fost eu, soţia mea, cumnatul meu şi soţia lui la o terasă în centrul Craiovei şi ni s-a spus că nu avem ce căuta acolo. Mi-am văzut de drum, am plecat dezamăgit. Mulţi romi lucrează în Craiova, la firme, produc pentru oraş şi vor să facă asta în continuare…”
În România nu există egalitate de şanse, mai spune Romeo Tiberiade: „Discriminare este şi împotriva românilor, cum ar fi vârsta pentru angajare. Din punctul meu de vedere, nu există egalitate de şanse în România. Cred că foarte mulţi ani mai avem de lucrat. Autorităţile ar trebui să se implice mai mult şi cu adevărat”.
