„Cornel Mihai Ungureanu a început ca autor de e-books, iar CV-ul îl recomandă drept un comentator acut al actualităţii, ca un seismograf ce prinde şi mişcările imperceptibile ale rumorii/tăcerii din jur. Sensibilitatea sa, care ar suporta, uşor, şi un hiper – în faţă, îşi apropriază existentul cu paşii pe care i-ar face şarpele. Deşi evident înzestrat ca prozator al «feliei de viaţă», C. M. Ungureanu este atras, în primul rând, de zonele ei enigmatice, ce transformă privirea „rece” în privire de pictor suprarealist.” (Gabriel Coşoveanu, Ziua literară, 26 iunie 2004)
„Senzorial şi reflexiv, catifelat şi prevenitor, Cornel Mihai Ungureanu este aidoma unui ceasornicar de gînduri şi reflexe, cu un dozaj izbutit al replicilor, susţinînd o intrigă defel extravagantă, punând tuşe fine acolo unde alţii ar îngroşa caricatural (…) Replicile sale consumă un dozaj apreciabil de dramatic distilat, ironie subtilă şi umor de cea mai bună calitate („se duce dracu’ rapiţa” e o replică peste timp la faimoasa „rapiţa, moft!” caragialiană), într-o alchimie care ţine de precizia cu care autorul migăleşte la caracterul personajelor sale.” (Nicolae Coande, România literară, nr 29/2014)
Cornel Mihai Ungureanu (n. 6 decembrie 1965, Alexandria) e prozator și dramaturg.
A debutat cu scrisori în Dilema şi cu proză în Ramuri (1999). Prima carte publicată a fost una electronică: Treptele din faţa casei (2002, LiterNet).
Au urmat volume pe hârtie: -Paşii Şarpelui (roman, Timpul, 2003), -Un fluture albastru (proză scurtă, Ramuri, 2003), -Noi, doi-trei la zece mii (proză scurtă, Ramuri, 2005), -Recreaţii cu Babi (publicistică, Brumar, 2008), -Soţii, prietene, amante (teatru, Aius, 2014), -Odicolonuri (interviuri, Adenium, 2014).
Prezent în antologiile de proză scurtă Noesis (2000), LiterNet (2002) și în Respiro. Antologie de proză scurtă (2000-2002), ed. Dacia, 2003.
Piesa sa, Soții, prietene, amante a fost montată sub titlul Singularity la Teatrul de Artă București (coproducție cu Teatrul Mic, 2017), în regia și adaptarea Marianei Cămărășan.
Un alt text dramatic, Ultimul dans al libelulei, a fost interpretat într-un spectacol lectură, pe scena T. N. „Marin Sorescu” din Craiova, în regia lui Mircea Cornișteanu (2013). A primit Premiul „Petre Pandrea” al revistei Mozaicul, Craiova, 2003; Premiul Filialei Craiova a USR, „Cartea anului”, pentru volumele Noi, doi-trei la zece mii (2005) şi Soţii, prietene, amante (2014); Premiul trei la concursul de dramaturgie din cadrul Festco, Festivalul Comediei Româneşti, organizat de Teatrul de Comedie București, 2013, pentru piesa Ultimul dans al libelulei; Nominalizare la concursul de dramaturgie UNITER pentru cea mai bună piesă a anului 2011-Soţii, prietene, amante; Nominalizare la Premiile USR – Cartea de teatru, pentru anul 2014 – Soţii, prietene, amante; Nominalizare la Premiile Clubului Român de Presă, secţiunea editorial – presă scrisă, 2008.
A inițiat și a fost redactor-șef al revistei electronice cu apariție lunară Prăvălia culturală (pravaliaculturala.ro) (2006-2007; 2012-2016). Redactor la SpectActor (din 2007).
Despre creațiile literare ale lui Cornel Mihai Ungureanu au scris, între alții: Radu Cosașu, Liviu Antonesei, Simona Sora, Nicolae Coande, Gabriel Coșoveanu, Constantin M. Popa, Bianca Burța, Ioan Lascu, Petrișor Militaru, Xenia Negrea, Bogdan Suceavă, Luminița Corneanu, Marius Chivu, Florin Oncescu, Ștefan Vlăduțescu, Felix Nicolau, Mircea Pricăjan, Ana Dobre, Tiberiu Neacșu, Mircea Gheorghe, Dumitru Ungureanu, Daniela Firescu, Stan V. Cristea, Constantin Dram, Mădălin Roșioru, Marius Dobrin, Cristina Gelep, ș.a.
