,,Întotdeauna trădarea vine de lângă tine…şi i-am avut aproape…lângă noi…Marcel…”, îi spunea Elena Ceauşescu, în ultimele lor clipe, lui Nicolae Ceauşescu. Cine e Marcel ne spune Aurel Rogojan în nr. 263 al revistei Tribuna. Marcel era numele de cod al lui Gogu Rădulescu, reprezentant de seamă al vieţii politice, şi nu numai, al întregii perioade comuniste, cu influienţe cominterniste, masonice, culturale şi de spionaj N.K.V.D., dar şi S.U.A., un boem cult, ,,ocult”, independent, rafinat, în vremea când ,,oculta” controla România (şi atunci). Doar atât, acum, despre acest subiect incitant pâna la limita SF.
Ştiri de ultimă oră ne spun că, în plin război de care tot vorbim, se caută pacea ca să ne pregătim să preluăm ,,puterea” în Uniunea Europeană, poveste ştiută demult în Romania, ca şi Centenarul, dar dată/e la spate pentru războaiele cam personale ale celor de la putere, ba între ei, ba cu justiţia, ba cu legislaţia, ba cu ,,statul paralel” (eu nu înţeleg nici acum care e ăla), ba cu poporul român, ba, chiar cu U.E., unde vrem să mergem acum ,,să conducem”, conform ,,rotativei”, deşi de ani de zile tot demonstrăm că nu ştim să conducem nici măcar la noi, mai mult ne-am ,,ţigănit”. Dac-o fi şi-o fi să fie (vorba unui cântec vechi), sper să nu o ,,exportăm” şi în Europa. Pe ultima sută de metri se caută pacea printr-o nouă Ţiganiadă, partea a doua, ,,europeană”, deşi cea românească nu s-a terminat). În prim plan, co-preşedinţii Alianţei P.S.D.- ALDE, un fel de U.S.L. de ultimă generaţie (aceeaşi) politică, alianţa căreia au început să-i aducă prejudicii din plin, din toate punctele de vedere, ,,programul de guvernare” şi ,,guvernarea rea, fără ca (scuze) cei doi preşedinţi, Liviu Dragnea şi C. P. Tăriceanu, furaţi de alte ,,enterese”, să realizeze asta. Alunecoşi în comportament, ca să nu zic altfel, găunoşi în discursuri fără cap-coadă, monocorzi (nu ştiu decât tema ,,justiţiei” şi a ,,statului paralel”) până la exasperare, lipsiţi de viziune, inteligenţă, cultură şi simţ politic dar ,,şmecheri”, mai nou, de-o aroganţă penibilă, au făcut ,,prăpăd” în România. Doamne fereşte s-ajungă, actualii ,,şefi” ai puterii, la preşedinţia U.E.!
Mă-ntreb dacă oamenii ăştia ştiu cum se numeşte ţara (că, scuze, cum se numeşte statul aţi văzut că ştiu-,,statul paralel”), în care fac politica asta de doi bani şi dacă au observant că ea e locuită şi părăsită de noi. Se pare că şingurul care mai are, cât de cât, tangenţă cu România reală e Preşedintele, golit repede de aproape toate prerogativele pe care i le dădea Constituţia. Încolo, totul e, cum se zice, pe principiul ,,după noi, potopul! De ce toată ţiganiada asta continuă, scălâmbăiala politică penibilă, comportamentul nelalocul lui al personagiilor (toate) politicii dâmboviţene, de nu se simt deloc bine în preajmă-le, înstituţii şi politicieni din vest? Din interese personale obscure. Culmea e că acei doi mai sus pomeniţi nu-şi dau seama, cu toată viclenia lor, de politica viitorului şi-şi fac jocul ,,cinic” cu o nonşalanţă şi o naivitate demne de cauze mai bune. Bine ar fi să-şi dea seama, că timpul nu mai are răbdare (M. Preda). Şi nici oamenii, locuitori ai acestei ţări şi ai Europei, şi nici lumea bună în care intrat nu mai au răbdare. Scăldatul în ape tulburi tulbură aceste ape şi mai rău. Ce-o mai fi şi-o fi să fie, vom vedea. E vremea despărţirii apelor. Înapoi la Biblie, tovarăşi!
*** M. Eminescu: ,,… Indicatorul esenţial al ,,omului – elită” este caracterul şi nicidecum capacităţile intelectuale, astfel în orice ramură de activitate socială, acolo unde înmulţesc intelegenţele în dauna caracterelor este un simptom de decadenţă. Aceasta începe ca orice epidemie, numai pe ici colea, apoi se generalizează…Intelegenţa poate duce la o hotărâre bună, iar voinţa la o executare bună. Dar şi hotărârea şi executarea pot fi păgubitoare altora şi obştei, dacă sunt lipsite de caracter”.
