Craiova a fost dintotdeauna calea imperială a circulației marilor valori culturale și științifice dinspre noi spre lume și invers. Aici au luat naștere idei îndrăznețe în domeniul tehnicii, în matematică și în fizică, dar și în muzică și literatură. Nume precum Constantin Brâncuși, Gheorghe Țițeica, Nicolae Vasilescu-Karpen, Alexandru Proca, Theodor Aman, Corneliu Baba, Nicolae Coculescu, Simion Stoilov, Gogu Constantinescu, Nicolae Titulescu, Lola Bobescu, Ion Țuculescu, Marin Sorescu etc. au contribuit decisiv la progresul științei mondiale, la emanciparea gustului pentru frumos și la consolidarea ideilor umaniste fundamentale, schimbând chipul României de-a lungul timpului.
De aceea, e aproape firesc ca în fiecare an, mari poeți ai lumii să poposească la Craiova, spre a-l cinsti pe Mihai Eminescu, printr-un reflex normal de a impune emoția și visarea, căci, dacă visezi, cireșii vor înflori a doua oară în suflet.
Din fericire, poeții nu fac politică, nu emit doctrine și nu sunt supuși puterii. Pentru un creator a scrie înseamnă a fi liber. Dacă poezia nu se impune, ci se expune, cum spunea Paul Celan, autorul ei devine o ființă liberă, poate epuizată, dar atât de fericită. Și, în egală măsură, va fi fericit și cititorul.
Puțini la număr, mai ales în ultima vreme, poeții au dreptul să fie ascultați, atunci când afirmă că pe steaua lor nu există noroi și ură, ci doar dragoste.
Poeții invitați la cea de-a VI-a ediție a Festivalului Mondial de Poezie „Mihai Eminescu“ (16-21 septembrie 2018), dedicată Marii Uniri de la 1918, au privilegiul să fie prezenți la Craiova, într-un moment aniversar, cu o profundă reverberație istorică și astfel împreună vom cinsti prin intermediul cuvântului acest timp magic, cu răsfrângeri de lumină desferecată și cu speranțe în zorii bucuriei adevărate.
Căci, oriunde vei fi, să urmăm îndemnul lui Vintilă Horia, olteanul care a scris capodopera Dumnezeu s-a născut în exil: „Călător pe aprinse poteci / Peste văi ca o umbră amară / Pe izvorul de seară tremurând când te-apleci / Adu-ți aminte de Țară “.
Poate, mai mult ca oricând, trebuie să ne-amintim de țară, de strămoși, de istorie, de jertfele înaintașilor și, îmi place să cred, că acest Festival merită să fie un prilej minunat de întâlnire cu alții, de prietenie, de prețuire a frumosului și a emoției artistice.
Nutresc speranța că tot mai mulți spectatori, tineri dar și politicieni, ce mereu sunt ocupați, vor fi părtași la manifestările poetice și muzicale de la Filarmonica Oltenia, din Parcul Romanescu, de la Colegiul Național „Elena Cuza“ etc.
Pentru că poezia este pâinea de fiecare zi a celor care încă mai visează.
Ion Deaconescu
