A suferit un accident de muncă acum 29 ani şi a rămas fără o mână. Doamna Daniela are 49 ani, iar în anul 1986, lucrând la fabrica de cherestea din Bănie, într-un tragic moment braţul i-a fost retezat. A dus ani grei de suferinţă, însă nemulţumirea cea mai mare, o are din anul 2011, când odată cu tăierea pensiilor, din puţinul pe care îl avea, pensia de handicap i s-a redus de la 230 lei, la 34 lei şi i-a fost schimbată şi încadrarea în gradul de handicap de la II la III. Femeia vrea ca vocea ei să fie auzită de mai marii ţării, şi să se schimbe ceva. Spune că este nedrept şi că legea trebuie schimbată, astfel încât să le revină drepturile persoanelor cu handicap.
„Eu am păţit un accident de muncă în 1986, aveam 19 ani, în urma accidentului am rămas fără braţul drept, lucram la UFET Craiova, s-a desfiinţat, era fabrica de cherestrea, m-am tăiat la o bandă transportoare, mâna s-a smuls de la cot. Atunci am stat decât o lună acasă, apoi am lucrat în continuare până în 2003 când s-a desfiinţat. Atunci nu am cerut pensia, voiam loc de muncă, eram tânără îmi era greu să stau acasă. Ghinionul meu a fost ca niciodată să nu am pensie de handicapaţi până în 2008. În perioada când a fost domnul Prigoană deputat, a votat o lege în Parlament ca cei care sunt fără picior, fără o mână, până la vârsta de 26 ani să poată să obţină o pensie de handicap. S-a votat, s-a aprobat, iar în 2011, domnul preşedinte Traian Băsescu şi cu domnul Boc au hotărât ca să ni le taie. Am avut trei ani pensie de handicap, 230 lei pe lună, şi de la gradul doi de handicap, mi-au dat gradul trei. Mi s-a lăsat 34 de lei atunci, acum am 39 lei. Consider că este o discriminare, om fără mână, fără un picior să taie drepturile. A fost o crimă asta”, povesteşte doamna Daniela.
Doamna Daniela se întreţine dintr-o pensie de patru milioane pentru că are o vechime în muncă de 20 ani, însă ca să supravieţuiască lucrează şi la o tarabă unde vinde bilete la jocuri de noroc. A mers la comisii, încercând să mai remedieze cumva situaţia, dar s-a lovit numai de respingeri.
„Este totuşi bună această pensie de handicap pentru că în urma diminuării pensiei de atunci, m-am îmbolnăvit cu inima, am făcut şi nişte noduli tiroidiali pe bază de stres, m-a marcat enorm. Este bine că pot să iau medicamente gratuite cu acest grad de handicap. S-a invocat că mai am zece centimetri din mână şi că pot să mă folosesc de ea, aşa este legea făcută. Am făcut contestaţie, m-am dus de n ori, m-am dus şi acum la comisie, acum un an şi mi s-a răspuns de acolo de secretară că numai dacă rămân şi fără braţul celălalt voi obţine pensia înapoi. M-am dus de trei ori să mă reprogrameze, am primit de la Bucureşti să mă duc să mă reprogrameze şi nu au vrut. Durerea cea mare a fost că mi-a dat gradul III de handicap definitiv”, spune femeia.
„Ce poţi să faci cu zece centimetri de mână? Este o discriminare, mai ales să vorbească o secretară în halul acela, să te jignească aşa”. Sunt cuvintele doamnei Daniela. Femeia este înspăimântată de modul în care sunt trataţi oamenii cu probleme.
„Eu mai am 4 milioane pensie pentru ce am lucrat, am 20 ani de muncă, am lucrat cinci ani şi femeie de serviciu pe blocuri, la scări. Trebuie să te descurci, că la ce îţi dă statul, mori de foame, în casă. Mi-a fost greu, dar ce să faci, te adaptezi, eu nu pot să îmi fac nici proteză, că este accident de muncă, iar întreprinderea a dat faliment, nu mai există. Atunci am avut proteză că mi-a făcut fabrica, acum nu mai pot. Îmi doresc să îmi fac şi o proteză. Poate dacă găsesc vreun sponsor, un om de binefacere, sunt scumpe, este 700 milioane lei vechi o proteză din aia bionică, iar una aşa ca să nu mai par fără mână este 80 milioane, pe care nu mi-o pot permite, de abia îmi câştig viaţa de zi cu zi. Aş vrea să se schimbe legea să ne dea şi nouă gradul înapoi”.
Daniela Militaru ar fi mulţumită dacă ar primi şi o proteză bionică, care oferă tipuri de mişcări similare unei mâini naturale. Costurile acestei proteze sunt enorme, 70.000 de lei. O altă variantă puţin mai ieftină, ar fi de 8.000 de lei.
„Mă deranjează cel mai mult că îi taie dreptul unui om care este fără un picior, fără o mână, e discriminare. Am încercat şi prin CAS să obţin o proteză, cu 80 milioane de lei, dar îmi ofereau doar una de 300 lei şi nu era utilă, de plastic”, ne-a explicat femeia.
Când s-a întâmplat accidentul, doamna Daniela era căsătorită, iar soţul nu i-a fost alături la greu, a părăsit-o. S-a recăsătorit, are o fata de 24 ani, care o mai ajută financiar. Doamna este ambiţioasă şi a făcut şi studii superioare.
„Atunci, la 19 ani, eram căsătorită, la un an m-a abandonat, m-am recăsătorit, am făcut o fetiţă, am crescut-o singură de la vârsta de şase ani. Sunt divorţată acum. Mă uit înapoi şi nu îmi vine să cred că au trecut anii şi am un pic de linişte, a fost conjunctura de aşa natură, fata s-a făcut mare, a muncit, a făcut un ban în plus, să ne descurcăm, dar a fost cumplit de greu. Eu am terminat şi postliceala anul trecut, tehnician în administraţie, la LIA”, spune Daniela Militaru.
