Îi vedem pe la colţurile blocurilor, pe lângă magazine, locuri care le sunt de cele mai multe ori casă şi masă. Vorbim de oamenii străzii, care îşi duc amarul de pe o zi pe alta, cerşind un ban pentru a supravieţui. Sunt copii trimişi de părinţi, care întind mâna să strângă ceva pentru a asigura hrana zilnică familiei, dar sunt şi bătrâni ajunşi în stradă tot de nevoie. Nevoia l-a împins în stradă şi pe Gramnea Constantin, un bătrânel, de 61 ani, cu barbă lungă şi cu ochii albaştri. Câteva ore din zi, le petrece afară, aşezat pe ciment, în frig, căldură, indiferent de intemperii şi aşteaptă mila populaţiei. Ne povesteşte că a avut o casă, în Craiova, dar că a fost dat afară de acolo, din motive necunoscute nici pentru el. Apoi, un om cu suflet mare, l-a ajutat şi i-a dat o căsuţă în comuna Breasta, la 11 km de Craiova. Are şase copii, iar doi dintre ei, îşi duc zilele alături de bătrân. Ceilalţi, au familiile lor la Târgu Jiu şi nici aceştia nu au o situaţie materială prea bună.
Am avut o casă în Craiova pe Calea Unirii, nr.74. A fost o casă a statului, nu ştiu ce au făcut, m-au dat afară. Aici m-a despăgubit proprietarul, s-a milit de noi şi mi-a dat o casă chiar în Breasta. Mulţumesc frumos, lui domnul Rotaru, că s-a întors cu mila către copiii mei, şase copii, trei fete şi trei băieţi. Ceilalţi copii sunt pe la Târgu Jiu, nu au grijă de mine nici ei, nu au posibilităţi. Au serviciu acolo, dar se descurcă greu. Domnul Rotaru are aprozar şi librărie. Dacă nu mă ajuta, eu mă spânzuram, pe cuvânt, aveam funia în ghiozdan.
Spune bătrânul
«Eu vreau să îmi ajutaţi copilul, că o bucată de pâine o găsesc eu de la un om»
De când i-a murit soţia stă numai pe străzi, fiindcă altfel, spune el, nu ar avea din ce trăi. Marea lui dorinţă este să-i asigure băiatului de 21 ani cu care locuieşte şi fiicei lui, care este cu dizabilităţi, un trai decent. Speră să nu mai cerşească mult timp de acum înainte şi să reuşească să primească pensia care i se cuvine după 18 ani de muncă. Într-o zi de cerşit abia adună 30 lei.
Stau pe stradă de când a murit soţia, doi ani se fac acum în martie. Mă pregătesc şi de pomană, nu am posibilităţi. Ne mai goneşte şi poliţia, dar pe o parte are dreptate, dar uite că este şi poliţia bună, că noi nu furăm, ne mai lasă câteodată să ne câştigăm şi noi pâinea. Mi-a dat cineva trei pâini şi le duc acasă. Am un băiat de 21 ani şi o fată Cristina, are 31 ani, care este handicapată, cerşeşte şi ea. Dar o bat alţii, o gonesc, îi iau banii. I-am spus, stai tată acasă că cerşesc eu, dar nu vrea. Eu vreau să îmi ajutaţi copilul, că o bucată de pâine o găsesc eu de la un om. Îi trebuie şi lui pastă de dinţi, sosete, ceva de îmbrăcat, o cămaşă. Nu am nicio posibilitate, niciun ajutor, decât mila populaţiei şi a lui Dumnezeu. Băiatului îi pare rău, plânge de mine, tată ce să fac, aşteaptă să intru şi eu pe salariu, stai acasă, dar uite că nu avem nici o posibilitate. Plânge copilul de mine, după el plâng şi eu. Eu sunt un amărăt. Este greu pentru mine, poate şi doamna primăriţă să-l ajute, poate nu ştie că a murit mama lui, Gramnea Florin Marius, îl cheamă. Am lucrat în construcţii, dar am avut un accident, la prefabricate, patru ani, la Târgu-Jiu, la fabrica de ciment, opt ani, la Carbonoase (n.r. fosta fabrică Carbonoase, numită ulterior Electrocarbon S.A), la Slatina, încă trei ani, vreo 18 ani îi ai am de muncă. Mi-a promis cineva că îmi face dosarul de pensie la Bucureşti. Mi-a luat şapte milioane ca să îmi facă dosarul. Am luat din bursa copilului şi din ce mai fac eu. El nu lucrează, este la şcoala de şoferi. Nu fumează, nu se duce în discoteci, este băiat corect.
Gramnea Constantin
«De multe ori am luat-o şi pe jos, atâţia ani să trăiesc eu, de câte ori am luat-o pe jos»
A suferit un accident şi i-a fost amputat un picior. Bătrânul face apel la toţi oamenii cu inimă mare să-l ajute fiindcă el este neputincios.
Nu pot să lucrez, că am avut accident, nu am un picior. Nici ajutor social nu primesc, să vorbesc cu doamna primăriţă sau domnu primar de la Breasta. Oricum, m-a ajutat cu 30 milioane pentru nevastă când a murit, îi mulţumesc domnului primar, şi mi-a dat şi nişte lemne.
Mărturiseşte bătrânul
După ce puterile îl lasă complet, merge la casa lui din comuna Breasta. Este bucuros că are un acoperiş deasupra capului, chiar dacă în iernile geroase, rezistă cu greu în interiorul căsuţei.
În Breasta, mă duc cu autobuzul, este 3 lei şi 70 de bani, biletul. De multe ori am luat-o şi pe jos, atâţia ani să trăiesc eu, de câte ori am luat-o pe jos, şi când am venit, şi când am plecat. Când a fost gerul acela, ce am păţit, vai de capul meu, nici lemne nu am avut, şi în casă era frig, am băgat şi paltoane, plăpumi vechi în sobă.
Spune bătrânul
Domnul Gramnea Constantin are şi spirit civic.
Sunt şi copii, minori, prin parcări, care se fac că cerşesc, dar sparg maşinile. Copiii ăştia au pe cineva în spate, sparg maşina şi repede ceilalţi, cu taxiul pleacă şi rămâne omu’ în pagubă. Eu, când văd ceva, apelez la 112, de la telefoanele publice, şi informez poliţia, fără să ştie nimeni.
A mai adăugat omul
Domnul Gramnea, şi-a scris pe mâna dreaptă numărul de telefon al băiatului său, astfel încât oamenii de bine care vor să îl ajute, să îl poată identifica.
