Aşa şi-a găsit o tânără mama în Spitalul de Urgenţă din Craiova. Doamna Paula Drulă era deja de câteva zile în situaţia asta, până ce fiica ei, Anca, a ajuns să o vadă.
Aseară am ajuns pe Aeroportul din Craiova şi din pacate mă aştepta o veste proastă. Mama mea fusese internată de urgenţă la Spitalul nr 1, secţia de Terapie Intensivă la etajul 4 Nefrologie. M-am dus să vorbesc cu medicii şi, cum este normal, să mă intersez de starea ei. Vă rog să vă uitaţi şi voi la aceste fotografii şi să vedeţi cum mi-am găsit fiinţa cea mai dragă sufletului meu: legată de un pat cu tifoane albe, fără să i se dea mâncare, fără să i se facă insulina, ea fiind diabetică şi insulino-dependentă de 30 de ani. Ca să înţelegeţi toţi, dacă nu face insulina moare!!! Când am cerut să mi se spună de ce este legată, o asistentă de gardă mi-a răspuns că pot să ies afară!!! Vă întreb pe toţi că poate eu nu sunt obiectivă fiind în situaţia dată, voi cum aţi fi reacţionat sau vi se pare normal aşa ceva??? Un om care a muncit o viaţă întreagă mai exact 49 de ani şi care nu a facut rău nimănui merită să fie tratat aşa??? Merită cineva aşa ceva??? Mă doare sufletul şi mă simt total neputincioasă!!! Am cerut să vorbesc cu un medic. Dintr-o dată nu mai era nimeni acolo, ba chiar mai mult mi-au spus că o să cheme pe cei de la pază să mă dea afară.
Scria duminică pe Facebook, într-un moment de disperare, Anca Drulă
Câteva ore mai târziu, afla că mama ei deja murise
Anca s-a hotărât să facă publică suferinţa prin care trece şi ne-a povestit ceea ce s-a întâmplat şi cum a ajuns un om ca la 65 de ani, după aproape o viaţă de muncă să fie învins de sistem, ori mai rău, batjocorit.
Mama era de 30 de ani dependentă de insulină. De mai multă vreme avea şi probleme cu inima. Joi s-a simţit rău. A sunat la 112 şi a fost preluată de o ambulanţă. Iniţial au internat-o la Nefrologie la etajul 2. Au spus atunci că avea glicemia 360 şi tensiunea 11 cu 16, ceea ce e foarte puţin. Mama avea în general o tensiune mare, de 18-19. Vineri au dus-o la Terapie Intensivă pentru că, spun ei, i-a scăzut tensiunea. Eu am ajuns la ea duminică seara, în jurul orei 20.30. Mi-a spus atunci plângând că nu a mâncat nimic, nu a băut nimic şi nici nu i-au făcut insulina şi nici tratamentul pentru inimă. Era dependentă şi de insulină şi de medicamentele pentru inimă. Nu i-au făcut nimic, pentru că la final mi-au dat dozele pe care ea le adusese de acasă. Erau intacte. După ce am vorbit cu mama am rugat o asistentă să îmi explice ce s-a întâmplat. Mi-a zis că nu e treaba mea că şi-aşa a înţeles că nu stau cu mama. Până la urmă mi-a spus că e grav, că ar fi rinichii afectaţi. Mi s-a spus că domnul doctor Moţa se ocupă de mama, dar că nu poate fi găsit până a doua zi dimineaţa.
A mai declarat Anca Drulă
Avea picioarele legate de pat, cu nişte tifoane. Plângea
Când am întrebat de ce nu i s-a făcut tratamentul şi de ce a fost ţinută nemâncată, mi-a zis că mama e inconştientă. I-am spus atunci că am vorbit cu ea, nu poate fi inconştientă. Asistenta s-a sucit şi a spus că mama nu e coerentă şi nu trebuie să iau în seamă tot ce spune. Mama săraca era perfect lucidă. M-am întors la ea. M-a rugat să o ridic. Ea de mai multe luni dormea mai mult în şezut pentru că se sufoca. Mi-a zis că în spital nu au lăsat-o deloc să stea ridicată. Am ajutat-o să se ridice şi atunci a ţipat că o dor picioarele. Când am dat pătura la o parte am văzut că avea picioarele legate de pat, cu nişte tifoane. Plângea şi-mi spunea că nu i-au făcut nimic să o ajute, că s-au purtat urât cu ea. Atunci într-adevăr, am început să ţip la asistentă. Soţul meu m-a auzit şi a intrat repede. Am reuşit să facem două poze pentru că apoi ne-au gonit. Mi-au zis că îi cheamă pe cei de la pază că nu am voie să fac poze în incinta spitalului. Apoi a zis că mama a fost violentă şi de-aia au legat-o. Săraca mama, eu vorbisem cu ea, le-am spus că era paşnică şi suferindă. Nu a interesat pe nimeni.
Ne-a povestit Anca
Ameninţări?
În cele din urmă au scos-o din salon. Au trimis un medic rezident după Anca să îi aducă unele explicaţii. I s-a spus că ar fi bine să nu povestească ce a văzut şi că „nu se ştie ce se poate întâmpla peste noapte”.
Mi-a spus că ar fi bine să nu relatez ce am văzut, că e spre interesul pacientului şi că au legat-o ca să nu cadă din pat. Am întrebat-o cum se asigură ei că un om nu cade din pat doar legându-l de picioare. Apoi mi-a spus că nu e personal suficient în spital şi că astea sunt condiţiile. Asistenta a ieşit după mine şi a mi-a zis: „Să ştiţi că nu se ştie ce se va întâmpla peste noapte”. Am plecat. Am încercat să o sun pe mama pe telefonul mobil, să o liniştesc şi să îi spun că vom vorbi dimineaţa cu domnul doctor. Telefonul era închis. La 5 dimineaţa m-au sunat de la spital şi mi-au spus că era de mai mult timp în stop cardio-respirator şi că trebuie să mă duc la morgă să ridic cadavrul. Mi-au dat telefonul mamei abia după aceea. Cred că i l-au luat ca să nu mă sune.
A mai spus Anca
Nu ar fi primul caz
A doua zi am vorbit cu domnul doctor Moţa care mi-a spus că a mai avut plângeri din partea unor pacienţi cu privire la tratamentul aplicat de asistentele de acolo. Pe unul dintre ei l-a scos pe proprie răspundere de la Terapie Intensivă şi a reuşit să îl salveze.Domnul doctor m-a sfătuit să merg la directorul spitalului şi să îi povestesc ce s-a întâmplat. Asta am şi făcut. Am mers şi am făcut o plângere şi mi s-a spus că se va face o anchetă. Între timp Asistenta şefă de la Terapie Intensivă mi-a cerut să îi spun ce am văzut. I-am arătat pozele şi mi-a spus că nu i se pare nimic în neregulă, că aşa se procedează cu pacienţii violenţi. I-am explicat că mama nu fusese violentă, nu a vrut să audă. În birou la director a fost şi ea. Am întrebat-o cum ar fi reacţionat în locul meu, dacă şi-ar fi găsit mama aşa. Mi-a spus că nu am niciun drept să o întreb eu pe ea aşa ceva şi a ieşit.
Declară Anca Drulă
În fişă au apărut subit tratamente şi analize ce nu fuseseră făcute, susţine Anca. A depus plângere la poliţie şi va sesiza şi Colegiul Medicilor pentru neglijenţă şi abuz din partea cadrelor medicale.
Am fost apoi şi am depus plângere la Poliţie la Secţia 6. Azi (n.r. ieri), medicul legist a prezentat şi raportul. Cauza decesului este insuficienţă renală. Fişa de la Terapie Intenstivă e „ireproşabilă”. Rezidentul care a venit duminică noaptea după mine mi-a zis că i-au administrat mamei doar Dopamină. În fişă apare acum şi alt tratament şi o sumedenie de analize. Sunt sigură că nu i le-au făcut. Avocatul mi-a spus că ar fi trebuit să sun imediat la 112, nu să merg întâi să cer explicaţii în spital. Dacă cineva, Doamne fereşte, se va confrunta vreodată cu astfel de situaţie să încerce să se calmeze şi mai întâi de toate să sune la 112. Aşa nu au timp să inventeze nimic. Eu nu o mai pot aduce pe mama înapoi, dar sper că dacă vorbesc despre ce s-a întâmplat, sper că dacă autorităţile sunt sesizate, nu vor mai păţi şi alţi oameni la fel. E inuman.
Ne-a spus Anca, cu ochii în lacrimi
O anchetă în acest caz este în derulare şi la Spitalul Judeţean. Consilul Etic al unităţii medicale cercetează situaţia, potrivit legii, după care va întocmi un raport. Raportul va fi trimis familiei pacientei, dar va ajunge şi pe masa managerului spitalului, care va aplica sancţiuni, în caz că se va constata că au fost abateri.
