Revoltă în Piaţa Centrală din Bănie. Comercianţii se plâng că nu fac vânzare la legume şi fructe. Se gândesc cu groază că în lunile iulie, august, afacerea lor va avea de suferit şi nu scot deloc profit. Oamenii spun că marfa se strică deoarece nu au nici condiţiile optime în care să păstreze legumele şi fructele, clienţii sunt pretenţioşi, vor să cumpere la preţ de nimic, dar nu se gândesc cât investesc comercianţii.
Legumele de sezon, roşiile, ardeii graşi, castraveţii se vând la preţuri modice. Roşiile cultivate la Izbiceni, Cilieni, se vând la tarabele din Piaţa Centrală cu 2 lei, 2,5 lei chiar şi 3.5 lei, castraveţii costă chiar şi 80 bani, cei mai ieftini, iar ardeii graşi nu depăşesc 2.5 lei. Comercianţii spun că perioada de vară este una moartă şi că nu se aleg cu nimic, din contră au pierderi substanţiale, iar din puţinul câştig nu le rămâne decât să plătească taxele pieţei.
Noi nu ne scoatem cheltuielile în perioada asta, investim 30 milioane la o maşină, şi motorina până acolo, de la Poiana Mare le aduc, sunt comerciant. Roşiile sunt luate cu 2,5 lei, fără 2,5 lei nici cea mai proastă roşie nu o iei fără 2,5 şi le dăm tot cu 2,5 ca să scăpăm de ele, ce să facem. Stăm 3-5 zile cu ele, şi dacă nu se vând, te uiţi să mai recuperezi din bani, am 50 kile de roşii stricate de azi de dimineaţă, din cauza căldurii. Condiţii de piaţă nu avem, acum au mai dat drumul la un ventilator. Ardeii îi scoseserăm pe piaţă cu 3 lei, dar i-am scăzut la 2,5 să scăpăm de ei. În perioada aceasta nici cheltuielile nu le scoatem, în lunile de vară, impozit, piaţă, plătesc 17 milioane pe şase mese şi gunoi, două milioane şi cărţi de muncă. La poartă, dacă vreau să intru să descarc cu maşina, să nu o ţin în soare, ne mai ia 12 lei pe intrarea în piaţă, dacă intri şi de trei ori tot atât îţi ia.
A spus o comerciantă din Piaţa Centrală care a vrut să rămână în anonimat
Lubeniţele de Dăbuleni nu se mai vând ca altădată Motivul? Clienţii cred că marfa este de import
Nici ţăranii care îşi vând lubeniţele în spatele Pieţei Centrale nu sunt prea fericiţi. Din contră, producătorii de lubeniţe sunt necăjiţi că oamenii nu mai au încredere că produsele lor sunt pur româneşti. Ba mai mult, zvonul că pepenii verzi ar fi de import, din Grecia sau Turcia , îndepărtează clienţii.
Situaţia persistă de anul trecut. Aşa cum Ediţie Specială arăta în articolul “Brand oltenesc pe cale de dispariţie”, din 30 iunie 2013, printre comercianţii de lubeniţe s-au strecurat şi intruşi care păcălesc oamenii să cumpere produse aparţinând brandului oltenesc-lubeniţa de Dăbuleni.
Munca depusă la câmp este irosită într-o clipită, atunci când ajung cu ele la vânzare şi se confruntă cu obiecţiile oamenilor care nu le mai dau crezare producătorilor că marfa e românească.
Răţoi Ştefana, este o femeie în vârstă, care cultivă pepeni şi îi vinde în Piaţa Centrală. Ieri am găsit-o tare supărată că toţi clienţii ei s-au făcut nevăzuţi, întrucât şi pe la televizor se dau informaţii greşite cum că lubeniţa nu provine din Dăbuleni.
Nici aceste femei nu sunt scutite de taxele din piaţă. Pentru spaţiul în care îşi ţin lubeniţele plătesc 1600 lei pe lună.
În plus, în preţul acesta nu intră şi minicorturile care le adăpostesc. Acestea sunt proprietate personală. Femeile din piaţă ne-au spus şi cum am putea să recunoaştem o lubeniţă autentică românească.
Să vină cei care ne-au reclamat că nu sunt de la Dăbuleni, lubeniţele! Nu vă gândiţi la munca noastră, de opt ani de când vând aici, am făcut reclamă, dar acum nu mai dau la nimeni, că minţiţi, la noi sunt lubeniţe româneşti.
Spune femeia
Doamna este completată de o altă femeie: ”acestea sunt femei care să cumpere lubeniţe de la greci, turci? Cât pătimesc săracile”.
Vândui două lubeniţe de azi de dimineaţă, de 9 lei şi ceva una, asta e vânzare, maică, care vin să cumpere spun că sunt de la turci, nu putem să ne mai vindem marfa, nici mâncarea nu o scoatem, peste 500 de milioane am băgat la un hectar. Plătesc şi ţarcurile o grămadă de bani, zece milioane 600 pe lună şi noi nu vindem, doar locul şi ţarcul, copertinele astea sunt ale noastre, şi au băgat şi gunoiul la plată şi mătura electrică. Cele de la greci nu au pată pe ele, cresc pe folii, dar ale noastre au, cresc pe pământ.
A spus Răţoi Ştefana
Alt producător de lubeniţă, aceeaşi problemă. Oamenii sunt suspicioşi şi nu consideră că e marfă românească fiindcă, în opinia lor, pepenii s-au copt prea devreme şi de aceea se gândesc că ar proveni din alte părţi.
Clienţi nu sunt, oamenii reproşează că nu-i marfă românească, nu ne cred, le spunem că le dăm şi acasă, la depozitul nostru de la Dăbuleni, dar nu ne cred, lubeniţa e bună, coaptă, dulce, dar nu au încredere. Eu vând cu doi lei, cred că anul acesta în felul în care merge vânzarea, nici atât nu o să scot profit. Am venit de pe 29 iunie, pe zi facem 3-4 milioane, foarte puţin, stăm şi noaptea lângă ele, că nu are cine. Am şi roşii tot de la Dăbuleni, trei lei kilogramul, aici merge mai bine, am dat cinci baxuri, cinci cutii pe zi, 24-25 kilograme are o cutie. Noi muncim la câmp, am făcut sub 100 milioane anul trecut, dar nu se mai rentează să ştiţi, investiţia e mare, profitul foarte mic. Oamenii zic că lubeniţa nu a ieşit la Dăbuleni, că iese după Sf. Mărie, păi acum e altă metodă de a produce, sămânţa se seamănă în ghiveci, apoi se replantează în câmp, deci nu au încredere în tehnologia de plantare.
Croşoveanu Veronica, 52 ani
