Seară magică pentru susţinătorii «albilor». Fanii de pretutindeni ai grupării madrilene şi-au văzut în noaptea de sâmbătă spre duminică echipa favorită ridicând trofeul cel mai râvnit de formaţiile de top de pe „bătrânul continent”, pentru a zecea oară în istoria clubului.
Finala Ligii Campionilor a stârnit, ca în fiecare an, un interes enorm la nivel mondial, tribunele stadionului din Lisabona fiind umplute la refuz, dar şi cotele de rating ale televiziunilor acreditate cu difuzarea partidei au atins un prag de invidiat. Pentru prima oară în istorie, soarta titlului de campioană a Europei s-a disputat între două echipe din acelaşi oraş, mai precis capitala Spaniei, Madrid. Jocul a început într-un ritm scăzut, precaut, ambele grupări căutând să îşi testeze adversarul. Atmosfera de pe gazon a început să se destindă abia spre jumătatea primei părţi, când au căzut primele şuturi pe cadrul porţii, expediate de elevii lui Ancelotti. Perioadele de posesie erau împărţite, cu cifre puţin mai ridicate de partea Realului care a practicat un fotbal mai ofensiv, dar s-a izbit de fiecare dată de zidul bine construit de apărarea alb-roşilor.
Importanţa meciului a redus din spectacolul fotbalului
În ciuda coordonatelor ofensive ale partidei, scorul a fost deschis de Atletico, după ce patru minute mai devreme sprintenul Bale ratase dintr-o poziţie ideală, prin stâlpul defensivei, Godin(36), care a reluat cu capul pe spate, profitând de ieşirea neinspirată a lui Casillas la marginea careului de şase metri.
Trupa lui Simeone reuşise ceea ce şi-a propus: să marcheze golul care să îi ofere posibilitatea de a se apăra la sânge. Plini de agresivitate şi cu un spirit de sacrificiu greu de egalat, elevii lui „Cholo” au început să fie băgaţi în corzi de către concitadinii de la Real în a doua jumătate a părţii secunde.
Atacurile grupării pregătite de Ancelotti se dovedeau tot mai incisive, dar organizarea şi disciplina impecabilă a lui Atletico a respins orice traseu ofensiv gândit de Ronaldo şi compania.
Alb-roşii au fost însă răpuşi de propria armă: fazele fixe. Cu doar două minute înainte de finalul timpului regulamentar, Sergio Ramos(90+3), scăpat din marcaj la o lovitură de colţ, a găsit perfect plasa porţii apărate de Courtois şi a păstrat trofeul în joc pentru încă alte treizeci de minute. Odată ce partida a ajuns în prelungiri, tactica lui Atletico, acaparată de oboseală, a început să cedeze, iar printr-o incursiune specifică Di Maria a creat premisele unui obiectiv aspirat timp de 12 ani. Şutul acestuia respins de piciorul „îngerului” din poarta lui Atletico, a plutit exact pe direcţia galezului Bale, care, cu o detentă impresionantă, a mai avut de îndeplinit o simplă formalitate. Scorul indica 2-1 în favoarea Realului, iar dezastrul avea să vină în tabăra alb-roşilor după ce pe rând, Marcelo şi Ronaldo(pen.) au mărit proporţiile scorului. Aşadar, trofeul Ligii Campionilor a ajuns în acest an pe „Santiago Bernabeu”, completând vitrina clubului madrilean, cu al zecelea titlu de campioană pe plan european.
