De obicei, în apropierea sărbătorilor pascale, majoritatea jurnaliştilor craioveni îşi doreau să obţină un interviu de la Asineta Gîscan, femeia care a revoluţionat arta încondeierii ouălor, în regiunea Olteniei.
Din păcate, acest lucru nu va mai fi posibil, întrucât talentata artistă a părăsit această lume, pentru a-şi odihni sufletul într-una mai bună.
Primul Paşte fără artista încondeierii ouălor
Este primul Paşte când Asineta Gîscan nu se mai află printre noi, să ne împărtăşească din secretul încondeierii ouălor. Oltenia a rămas mai “săracă’’, întrucât singura persoană care cunoştea tainele acestei arte, îşi odihneşte sufletul pe vecie.
Moştenind talentul bunicii şi al mamei sale, artista olteancă a oferit atâtea decenii creaţii foarte valoroase. Ouăle încondeiate de aceasta reunesc doar două culori: alb şi roşu, dar şi o diversitate de motive olteneşti, alături de ornamente inspirate din ocupaţiile de la ţară.
De mic copil am stat pe lângă mama şi pe lângă bunica şi mi-a plăcut cum încondeiau ele ouăle, în fiecare săptămână dinainte Paştelui. Din câte ştiu eu, sunt singura persoană din Oltenia care moşteneşte această tehnică a încondeierii ouălor. O dată cu mine va muri şi arta. Băiatul meu nu a vrut să înveţe şi nu am cui să-i las tradiţia.
Obişnuia să spună Asineta Gîscan
A lăsat o colecţie impresionantă
Cu toate acestea, amintirea artistei va dăinui mereu în sufletele iubitorilor de artă. Asineta Gîscan a lăsat în urma ei o colecţie impresionantă de ouă foarte vechi, atât familiei, cât şi Muzeului Olteniei, secţia de Etnografie. Cel mai mult ţinea la oul pe care bunica sa îl încondeiase cu un an înainte de naşterea ei.
Eu m-am născut în 1928, iar bunica mea mi-a pus pe masa de Ursitori oul pe care îl încondeiase cu un an înainte. Nu l-aş da pentru nimic în lume.
Povestea artista olteancă
Tehnica încondeierii ouălor
Nu toate ouăle pot fi încondeiate, ci numai acelea perfect albe şi nu lucioase. Se spală, se fierb la foc încet, apoi cu un condei de alamă începi să creionezi diverse modele. Cu cât condeiul este mai subţire, cu atât desenul este mai frumos, dar şi mai greu de executat. Condeiul se înmoaie apoi în ceară de albine, bine topită. La o temperatură constantă putem lucra, trecând la decorarea motivelor olteneşti. După încondeiere, ouăle se introduc în vopsea roşie foarte puţin călduţă, pentru a nu se topi ceara. Se lasă în vopseaua roşie până se prinde bine pe ou. Se şterge apoi oul cu o cârpă foarte puţin unsă cu ulei, pentru ca acesta să aibă o culoare cât mai expresivă. În acest fel, ouăle încondeiate după opinia specialiştilor şi a preoţilor sunt pur creştineşti şi pot rezista chiar şi peste 100 de ani.
Explica Asineta Gîscan
Talentul său, apreciat peste hotare
Încondeierea ouălor începe, dintotdeauna, cu mult timp înaintea sărbătorilor pascale şi durează până la “Înălţare’’. Măiestria, talentul şi migala artistei nu au dispărut odată cu trecerea anilor, din contră acestea au rămas chiar şi după trecerea ei în nefiinţă.
Ignorat aproape cu desăvârşire la aceste vremuri noi, în care puţini sunt cei care mai apreciază arta autentică, “oul oltenesc’’ a luat chiar şi drumul recunoaşterii europene, pentru că ouăle încondeiate de Asineta Gîscan au plecat spre Paris, Viena şi Strasburg.
Colegii de facultate şi prietenii din străinătate m-au rugat să nu-i uit şi să le trimit ouă încondeiate, care cu ajutorul lor au ajuns chiar şi la muzeele din respectivele oraşe.
Povestea Asineta Gîscan
