Mihai Eminescu: Într-o ţară în care un om cu patru clase primare şi peste aceasta din fire mărginit e… deputat, specialist în toate și ministru… unde merit, ştiinţă, caracter nu sînt nimic, tripotajul, pişicherlîcul şi hatîrul tot… țara care, prin aplicarea instituţiilor ei, încurajază ignoranţa, neconsecvenţa, lipsa de caracter, ba le decorează chiar, dovedeşte că e în descompunere deplină.
Hoțiile sunt de două feluri, oficiale (politice, de afaceri, parlamentare sau guvernamentale) și de ocazie (găinăriile, șpaga, camăta, etc.). Hoția nu e o noutate în lume. Ca și prostituția și politica – cea mai mare curvă, e o meserie veche de când Lumea.
În România, în decursul Istoriei, ea, hoția, a devenit politică de stat, creând o clasă superpusă, cu care nimeni nu se pune, nimeni nu are ce să-i facă, nici măcar UE sau USA (nu USL-ul). Dacă privim atenți vom fi uimiţi să constatăm ce mare e legătura dintre putere şi înşelătorie/hoție. Puterea este ca energia nucleară, poate fi folosită pentru a face bine, dar poate fi periculoasă şi folosită în slujba răului.
De unde provine tendința de a fura? În fiecare om există o latură de hoț, o parte întunecată, care prin educație și disciplină poate fi ștearsă. Dar provine și din Istorie, genetică – noi fiind urmașii Romei, ai Legiunii de hoți trimiși în Dacia. Dovadă stau atâtea expresii.
Cuvântul plic ne duce cu gândul la mită. La noi hoții strigă hoții și ne furăm singuri căciula. Există o cultură a corupției venită și prin religie, ortodoxismul încurajând dubla justiție. Ne-am furat până și Istoria. Kosonii, dacii și Roma, tăblițele de la Tărtăria, omul oltean de la Buciuleşti, care are o vechime de 1.900.000 -2.000.000 de ani. Nu mai interesează pe nimeni tracii și dacii, căci ei erau subiectul preferat al lui Ceaușescu, așa că trebuie ignorați. Cei corecți intelectual știu ce vreau să zic.
Într-o țară este esenţial ca elitele care deţin puterea să fi ajuns în acea poziţie în virtutea unor cunoştinţe, a unor competenţe și să fie de bună credință. În societăţile slab dezvoltate se întâmplă invers. Oameni fără morală şi fără principii sunt promovaţi pe scară ierarhică în detrimentul celor cinstiţi, muncitori şi pregătiți. Dar aceste persoane au acces la funcţiile cele mai înalte întrucât sunt mult mai uşor de condus şi, în ultimă instanţă, de corupt. Pentru cei care i-au promovat în funcţiile respective, coruptibilitatea şi incompetenţa indivizilor sunt preferabile, întrucât greşelile făcute la început ar putea fi folosite mai târziu împotriva lor în caz de neascultare ori nesupunere.
Astfel, în sistem pătrund elemente fără calităţi, incapabile să-l schimbe, dar se adaptează la sistem. Având acces la resursele statului cedează tentaţiei de a le utiliza în folos propriu și așa ajungem la corupţie, pentru că trebuinţele de lux ale clasei politice, îngroşate neîntrerupt prin oameni noi, prin demagogi şi agenţi electorali, întrec cu mult posibilităţile bugetare. Trebuie asigurate venituri confortabile, automobile, mătăsuri şi parfumuri pentru doamne, zestre de milioane pentru fete, plimbări în străinătate, vacanțe și nunți extravagante. De unde nene.
Trebuie căutate deci alte izvoare de câştig și au o imaginație bogată în a le găsi. Așa se creează un sistem dualist, în care societatea reală şi statul trăiesc în lumi total diferite, paralele, și unde pătura superpusă devine o clică fără principii, ale cărei fapte au consecinţe teribile, contribuind la degradarea umană, biologică a poporului, la declinul economic al acestuia şi și al țării, la dezintegrarea cultural-spirituală în condiţii istorice globale tot mai apăsătoare pentru întregul spaţiu românesc.
La noi sistemul politic a devenit sistem politicianist, bazat pe interese personale, de grup sau de partid, nu pentru țară și popor.
Când vine vorba despre politică, omul din popor privește în gol, se uită pe lângă tine ca și când n-ai fi, și tace. Deși aceasta, politica, a devenit sport național, transmis în direct ore în șir la televizor, nu mai e deloc un sport popular. S-a săturat poporul de câte-n lună și stele, de câte verzi și uscate i se-ndrugă, și nu mai visează cai verzi pe pereți. Tace a deznădejde.
Întâi a crezut că ăia de stânga or să facă și-or să dreagă și i-a votat. Apoi a crezut în ăia de dreapta și a mers pe mâna lor. Deștepți, ăi de stânga și ăi de dreapta și-au dat mâna jucând hora puterii depline și a coabitării în USL-ul de poveste care doar la noi mai este, și-au zis, gata, ăștia sunt ai noștri, hai cu ei. Și hai a fost, un hai de aproape 100%, ca pe ceaușistele vremuri apuse. Când s-au văzut ai noștri socialiști și liberali și conservatori și ce-or mai fi pe-acolo, prin USL, cu puterea-n mână și cu sacii-n căruță, au întors-o ca la Ploiești, nici în căruță, nici în teleguță, și tovarășul popor stă cu gura căscată și-așteaptă să se-ndeplinească cele promise, însă nimic. Nu locuri de muncă, și-au plecat în lumea largă, nu stop hoției, că și asta contează, să vezi că altul fură și trăiește ca-n Rai și tu nu mai știi încotro s-o apuci.
Dar ce face poporul? El nu mai crede în grija pe care o arată toți politicienii față de soarta lui, pentru că „dacă vin ăilalți, fac mare brânză?”, „Toți e pentru ei, domne”, zice omul simplu. Dar cum „Bogatul nu-i crede săracului” iar „Munca e brățară de aur” doar în proverbe, își dă seama că „Stăpânul învață sluga hoață” pentru că „Peștele de la cap se strică”, așa că degeaba crezi că „Unde-i lege nu-i tocmeală”, mai bine „lasă, că merge și așa”.
Ăsta e gradul de pregătire a românilor pentru democrație, adică au ce merită, dar e o insultă să-l crezi idiot și să nu ții cont de el, pentru că fără popor nu există democrație. Democrația prin redistribuire e o idioțenie care arată că nu poporul României este nepregătit pentru democrație, ci puterea politică pe care nici Președintele și nici prim-ministrul României nu o au pe deplin.
Altfel ar face ca Vespasian, împăratul roman care a scos la licitație toate posturile din administrație, pe bani frumoși pentru buget, iar după câțiva ani i-a dat afară pe toți funcționarii numiți, confiscându-le și averile pentru același buget, justificând imoralele măsuri prin expresia „cu bandiții mă fac bandit”.
