Banchetul de clasa a VIII-a devine tot mai costisitor. Este o tradiție școlară sau o presiune socială care grăbește maturizarea copiilor?
– Adina Costache –
Copiii de 14 ani și spectacolul maturității
Copiii de clasa a VIII-a au 14 sau 15 ani. Încă mai au, în multe cazuri, reflexele copilăriei: râd ușor, se supără repede și descoperă lumea pas cu pas.
Cu toate acestea, înainte de primul examen cu adevărat important din viața lor, adulții par preocupați de altceva: restaurantul pentru banchet, rochia perfectă, costumul potrivit și fotograful care să surprindă „momentul”.
Un moment care ar trebui să fie despre copii începe, uneori, să semene cu un spectacol al maturității.
Așa apare întrebarea incomodă: ce celebrăm, de fapt, la finalul clasei a VIII-a?
În multe școli, discuțiile despre banchetul de final de gimnaziu încep cu luni înainte de Evaluarea Națională. Se negociază meniuri, se compară restaurante, se stabilesc detalii logistice și, inevitabil, apar comparațiile între școli sau între clase.
Un moment care ar trebui să fie simbolic ajunge, uneori, să devină un spectacol social.
Iar sensul lui începe să se piardă.
Maturizarea grăbită a copiilor. Copilăria accelerată artificial
Elevii de clasa a VIII-a se află într-o etapă fragilă de tranziție. Copilăria nu s-a încheiat complet, iar adolescența abia începe să prindă contur.
În mod firesc, această perioadă ar trebui să fie una a descoperirii lente: a responsabilității, a relației cu educația și a formării caracterului.
În schimb, banchetul introduce adesea simboluri ale unei maturități premature: rochii de seară, costume elegante, petreceri organizate în restaurante sau ședințe foto elaborate.
Pentru o seară, copiii sunt invitați să intre într-o lume care nu este încă a lor.
O maturitate de aparență
Problema nu este existența unei petreceri. Bucuria de a marca finalul unei etape este firească.
Problema este mesajul pe care îl transmite modul în care această petrecere începe să fie organizată.
Copiii ajung să înțeleagă că imaginea și aparența pot deveni mai importante decât drumul parcurs până la acel moment. În locul răbdării și al curiozității intelectuale apare graba de a imita lumea adulților.
O grabă care nu ajută pe nimeni.
Rolul profesorilor și al părinților
Profesorii și părinții sunt, inevitabil, actorii principali ai acestor decizii.
Diriginții nu sunt doar organizatori de evenimente. Ei sunt modele pentru elevi și pot transmite un mesaj educațional mult mai puternic decât orice discurs.
La fel, părinții au responsabilitatea de a păstra echilibrul. Nu fiecare moment din viața unui copil trebuie transformat într-o demonstrație socială sau financiară.Atunci când adulții pun accentul pe fast și aparență, copiii învață că imaginea publică este mai importantă decât procesul de învățare.
Pare că educația începe, încet, să piardă teren în fața spectacolului.
Banchetul de oraș și banchetul de la sat
Diferențele dintre mediul urban și cel rural reflectă, la rândul lor, tensiunile sociale ale prezentului.
În orașe, banchetele devin uneori adevărate evenimente: restaurante elegante, decoruri elaborate, fotografi profesioniști și ținute sofisticate. În mediul rural, lucrurile sunt adesea mai simple. Totuși, presiunea socială există și acolo. Uneori, tocmai pentru că resursele sunt mai limitate, efortul financiar al părinților devine mai greu de suportat.
Iar comparațiile nu lipsesc nici acolo.
Ce ar trebui să însemne, de fapt, finalul clasei a VIII-a?
Sfârșitul ciclului gimnazial este o etapă importantă. Este prima confruntare reală a unui copil cu ideea de responsabilitate academică. Evaluarea Națională nu este doar un examen. Este momentul în care elevii încep să înțeleagă că efortul personal și alegerile lor pot influența direcția viitorului.
Din acest motiv, finalul clasei a VIII-a ar trebui să fie, înainte de toate, un moment de reflecție.
Pentru mulți dintre elevi, prieteniile care se încheie acum au început cu mult înainte de gimnaziu, uneori încă din grădiniță. Tocmai de aceea acest moment ar trebui să fie, în primul rând, despre ei.
Despre colegii care au crescut împreună, despre amintirile care s-au adunat în timp și despre emoția despărțirii de o etapă a copilăriei. O petrecere autentică a elevilor, a lor cu ei, ar avea o încărcătură emoțională mult mai reală decât o seară construită în jurul ținutelor sau al decorurilor.
Pentru că după acest moment urmează patru ani în care, inevitabil, drumurile lor se vor despărți.
Amintirile copilăriei vor lăsa locul celor ale adolescenței și ale liceului.
Dar nu vor dispărea niciodată. Pentru că educația nu se încheie cu un banchet. Ea abia începe.
O întrebare incomodă pentru adulți
Adevărata întrebare nu este dacă elevii ar trebui sau nu să aibă banchet. Întrebarea este ce mesaj le transmitem prin acest moment?
Nu cumva acesta este unul dintre primele momente în care noi, adulții, îi aruncăm pe copii, unii încă fragili și cu mintea în formare, în necunoscutul unei societăți grăbite, în care imaginea cântărește mai mult decât educația?
Dacă acesta este primul pas simbolic spre maturitate, atunci merită să ne întrebăm ce fel de maturitate le propunem?
Una construită pe răbdare, cunoaștere și echilibru?
Sau una construită pe grabă, aparență și spectacol?
Pentru că felul în care marcăm finalul copilăriei spune, de fapt, cum înțelegem începutul maturității.
