Luna Martie sau Mărțișor, numele dat în tradiția populară, este a treia lună a anului în calendarul gregorian, dedicată zeului războiului, Mars. În România, această perioadă este marcată de trezirea la viață a naturii, fiind supranumită și Germănar (Încolțitorul).
Misterul lunii Martie: Între mitul lui Mart și Prier
Se spune că Mart l-a poftit în ospeție pe fratele său mai mic, Prier (aprilie). Acesta, sfătuit de Florar (mai), și-a luat cu sine atât căruța, cât și sania și luntrea, știindu-l pe Mart pus pe șotii. Astfel, Prier a putut călători, în ciuda vremii schimbătoare. Mânios că i s-au zădărnicit planurile, Mart a jurat să se răzbune, trimițând bruma care să veștejească podoabele cu care se fălește Florar, notează azm.gov.ro
Ghiocelul și Mărțișorul: Simbolurile renașterii
Ghioceii, primii vestitori ai primăverii, răsar devreme de sub stratul de zăpadă pentru a întâmpina noul anotimp. Albul lor curat semnifică puritate, dar și primul semn timid al vieții care renaște sub razele calde ale soarelui.
Adesea, la începutul lui martie, buchetul de ghiocei însoțește mărțișorul. El reprezintă o tradiție românească ce datează din cele mai vechi timpuri. Firele – de lână, de ață, de mătase – alb și roșu sunt împletite împreună. Odinioară, de ele se atârna un ban de aur sau de argint, a cărui strălucire evoca lumina soarelui.
„A dărui mărțișoare este un gest de dragoste, prietenie, respect și apreciere.”
Când începe cu adevărat primăvara?
Primăvara începe, după unii, cu prima zi a lunii martie, după alții – când se sfârșesc zilele babei Dochia și anume la Alexii, 17 martie și durează până la Sf. Onofrei, 12 iunie. Alții pun ziua întâi de primăvară după ce trec treisprezece săptămâni numărate din ziua de Crăciun.
Luna Martie sau Mărțișor este dedicată zeului războiului Mars, precizează volumul ”Zile și mituri. Calendarul țăranului român” (Ion Ghinoiu, Editura Fundației Pro, 1999).
Martie – Încolțitorul sau Germănar
În România, luna martie are denumirea populară Mărțișor. Martie mai este denumit și Germănar (Încolțitorul), natura începând să prindă viață și culoare.
Legenda spune că Soarele a încercat să fugă spre miază-zi, punând câte o babă pe cei nouă cai ai caleștii sale. Sân Toader a pornit în urmărirea lui cu nouă moși.
”Și de aceea de la zilele Babei Dochia, cea mai strașnică babă, sunt nouă zile până la Sân Toader și de la Sân Toader – nouă zile până la Alexe – omul lui Dumnezeu și de la Alexe – nouă zile până la Buna-Vestire.” (Marcel Olinescu – ”Mitologia românească”).
Evoluția Mărțișorului: De la sat la oraș
Mărțișoarele sunt de două feluri, unul al satului și unul al orașului. Cel dintâi este vechi și simplu: două fire de lână, unul alb și unul roșu. Se formau astfel nenumărate cercuri magice care protejeau gospodăria.
Mai târziu, orașul a preluat mărțișorul, adăugând monede de aur sau argint. În ultimele două decenii, conform Irinei Nicolau în „Ghidul sărbătorilor românești”, mărțișorul a devenit adesea un pretext pentru cadouri mai consistente.
Legenda Babei Dochia și stanele de piatră
Legenda spune că o femeie bătrână cu numele Dochia avea o fiică vitregă. Într-o iarnă cumplită, a trimis-o să spele o haină murdară la râu până devine albă. Un tânăr magic (Mărțișor) i-a oferit fetei o floare roșie și albă, iar haina s-a curățat instantaneu.
Văzând floarea, Dochia a crezut că a venit primăvara și a urcat pe munte cu oile, lepădându-și cele 12 cojoace. Vremea s-a schimbat, iar Dochia a înghețat, transformându-se în stană de piatră. Aceste roci se pot observa și astăzi pe muntele Ceahlău.
Zilele Babei Dochia
Nu întâmplător Babele sunt în număr de 9, o cifră cu semnificații magice, des întâlnită în vechiul calendar lunar carpatin. Sărbătoarea Dochiei deschide în spiritualitatea populară șirul unor bogate manifestări ce sunt departajate de câte 9 zile (Mucenicii, Alexiile, Blagovestenia).
Cine este Baba Dochia și ce reprezintă cele 9 cojoace?
Cea mai strașnică și mai capricioasă dintre Babe este Baba Dochia, care stă la cumpăna dintre iarnă și vară, dintre anul vechi și anul nou. Vremea capricioasă din această perioadă este pusă pe seama caracterului ei. Dacă se încălzește treptat, se spune că ”Baba Dochia își leapădă cojoacele”.
Fiecare cojoc este luat de celelalte babe numite după zilele săptămânii: Lunica, Martica, Marcuriana, Joița, Virița, Sitița și Domnica. Primele 3 zile ale lui martie se mai numesc: Baba de primăvară (1 martie); Baba de vară (2 martie); Baba de toamnă (3 martie).
Se spune că așa cum vor fi aceste zile, așa vor fi și cele trei anotimpuri.
Legenda Babei Dochia: De la nora prigonită la stâncile din Bucegi
O altă sursă documentară ne spune că Baba Dochia era o soacră rea. Într-un an, de 1 martie, își trimite nora la munte după fragi. Un moș, poate Dumnezeu, îi dă fetei o mână de fragi. Dochia crede că a venit primăvara, își pune nouă cojoace, ia oile și urcă la munte. Acolo, din cauza vremii schimbătoare, își aruncă rând pe rând cojoacele. În final, o ploaie rece o îngheață pe babă și oile sale, transformându-le în stâncă. Le poate vedea oricine în Bucegi, sub numele de Babele.
9 Martie: Mucenicii și ritualul focului viu
Ultima zi a Babelor, 9 martie, se suprapune peste sărbătoarea creștină a celor 40 de mucenici de la Sevastia. Este momentul echinocțiului de primăvară și începutul anului agrar în calendarul iulian.
- Focurile rituale: Simbolizează arderea iernii. Se aprindeau focuri în curți pentru a sprijini Soarele să învingă întunericul.
- Purificarea: În Transilvania, tinerii săreau peste foc, iar vitele erau trecute prin fum pentru a fi ferite de boli.
- Sfințișorii și Bradoșii: Femeile fac mucenici în formă de opturi sau albine, pe care îi împart de pomană. Există și „Uitata”, o turtă pentru morții pomeniți mai rar.
Ca și babele, moșii sunt nouă la număr. Ei sunt buni: bat cu botele sau ciocanele în pământ să intre gerul și să iasă căldura. Tinerii bat pământul făcând 40 de mătănii, câte una pentru fiecare sfânt, marcând momentul când gheața se topește și pescuitul poate începe.
Alexiile și Buna Vestire: Tradiții și Legende
O legendă veche povestește că, deoarece omul avea mult de suferit din cauza insectelor, Dumnezeu le-a adunat pe toate și le-a închis într-o cutie, chemându-l pe Alexie s-o arunce în apa mării. Ajuns la destinație, Alexie nu a putut rezista curiozității și a deschis cufărul, astfel încât toate acestea s-au răspândit din nou pe Pământ.
„Pentru că nu a ascultat de Dumnezeu, Alexie a fost transformat în cocostârc și pedepsit să adune, între 17 martie și 14 septembrie, insectele împrăștiate.”
Legenda conține și un sâmbure de adevăr, căci în preajma acestei zile este perioada întoarcerii berzelor și cocostârcilor.
17 martie: Alexie, Omul lui Dumnezeu și Ziua Șarpelui
Pescarii susțin că Sfântul Alexie este cel care aduce peștii din adâncurile unde au iernat, la suprafața apelor. Ei țin post toată ziua, iar seara chefuiesc în cinstea sfântului, pentru a avea noroc la pescuit. Există credința că, dacă mănânci un peștișor crud în această zi, vei avea juvelnicul plin tot anul.
În această zi se deschide pământul și încep să iasă gângăniile. Pământul se va reânchide abia de Ziua Crucii. De Alexii, oamenii curăță pomii din livadă, iar broaștele încep să orăcăie.
Mitul Șarpelui și ritualuri de protecție
Fiind și Ziua Șarpelui, există o atenție specială față de acest animal ambiguu: periculos, dar nu întotdeauna, animal și totuși născut din ou, care moare greu și face rău vitelor. Relația cu șarpele trebuie păstrată sub control:
- Interdicție: Nu ai voie să îi spui pe nume.
- Eufemisme: Trebuie să zici „cel care se târăște”, „cureaua”, „domnul” sau „Vasile”.
- Broaștele: Li se spune „iepe”.
Dacă omul greșește și rostește cuvântul interzis, trebuie să spună imediat descântecul:
”Idiță, idiță, / Ține-te de pieliță. / Pielița de carne, / Carnea de os, / Osul dă veninul jos. / Descântecul să fie de folos.”
25 martie: Buna Vestire sau Blagovestenia
În fiecare an, la 25 martie, prăznuim prima sărbătoare închinată Maicii Domnului, Buna Vestire (popular Blagovestenia). Este praznicul în amintirea zilei în care Sf. Arhanghel Gavriil i-a vestit Sfintei Fecioare că va naște pe Mesia.
Ziua Cucului și semnele primăverii
Sărbătoarea, situată lângă echinocțiul de primăvară, este cunoscută și ca Ziua Cucului. Se credea că în această zi nu este bine să umbli flămând și fără bani la tine.
- Divinație: Când auzeau cucul cântând, oamenii aruncau bani în acea direcție și numărau glasurile pasării; fiecare „glas” corespundea unui an de viață.
- Noroc: Dacă pasărea cânta din față, era semn bun; din spate sau stânga, era semn potrivnic.
- Farmece de dragoste: Fetele puneau creanga pe care a cântat cucul în apa cu care se spălau pe cap pentru a fi îndrăgite de flăcăi.
Obiceiuri gospodărești și interdicții de Blagovestenie
Importanța sărbătorii este marcată de ritualuri stricte pentru bunul mers al gospodăriei:
- Stupăritul: Stupii se scoteau la iernat, se treceau peste foc pentru purificare și se stropeau cu agheasmă.
- Interdicția cloștilor: Nu se pun cloștile pe ouă, obicei păstrat și astăzi.
- Focurile ritualice: Femeile aprindeau focuri în fața casei și puneau o cofiță cu apă pentru ca îngerii păzitori să se încălzească și să bea apă.
- Sacrificiul peștelui: Indiferent dacă ziua este de post, se consumă pește ritualic pentru sănătate și vigoare.
