Știu, pare că sunt nebun. Oricine se uită pe clasament și vede Inter pe primul loc, la 6 puncte în fața urmăritoarelor, cel puțin până la meciul de diseară, poate crede despre mine că sunt nebun. E dreptul fiecăruia, și nici n-o să contrazic această supoziție, dar dă-mi voie să-mi fie un pic de teamă. Am și eu motivele mele.
Am mai vorbit cu oameni, după egalul cu Napoli, care ziceau că dacă Inter ar fi bătut, eram aproape campioni.
Hai să demontăm câteva mituri
În primul rând trebuie să plecăm de la faptul că vorbim de Inter. Știi, acea Inter, la pazza Inter. O echipă imprevizibilă în orice eră a sa, în general.
În special, Interul lui Chivu mai are lucruri de îmbunătățit:
- Mentalitatea. Mulți jucători au o aroganță nejustificată. Cred că simpla lor prezență pe teren asigură victoria, fără să „pună osul” serios la bătaie. Și asta se întâmplă de ani buni, de la începutul erei Inzaghi.
Chivu a făcut minuni în ceea ce privește mentalul echipei, după ce a preluat lotul distrus de acel 0-5 din finala UCL. Dar mai e de muncă. Mai ales la păstrarea concentrării pe întreaga durată a partidei. Mai ales pe final de meci. Mai ales cu echipele mari. - Lotul. „Specialiștii” zic ca Inter are cel mai bun lot. Nu știu ce să zic. Poate cel mai bun 11, maxim. Deși e și aici de discutat. Să nu uităm că cineva de la altă echipă se plângea că i-au fost aduși prea mulți jucători noi. Și o zicea ca și când ar fi fost un lucru rău. Dar uite ce bine e să ai pe cine să bagi în teren când ai accidentați. La Inter, dacă se accidentează 2 titulari și faci și un mini-turnover, crește instant anxietatea.
- Programul. Suntem abia în ianuarie. Campionatele se câștigă în mai, sau aprilie dacă ai un sezon fabulos. Nu e cazul pentru nimeni anul asta. Pe lângă faptul că mai sunt multe etape, Inter mai e și singura italiană, dintre cele mari, care ia în serios Champions-ul. S-a văzut și anul trecut, se vede și anul ăsta, că Europa mănâncă resurse serioase.
Bonus: Din urmă vin dungații din Torino. Și deși la începutul sezonului îi dădeam pe locul 4, venirea lui Spalletti în locul lui Tudor e un mare pas înainte. Sper că nu până pe primul loc.
Acum… eu cred că temerile mele sunt cât de cât justificate. Sper că nu sunt paranoic.
Una rea, una frumoasă
Legat de meciul de aseară, cu Lecce, aș vrea să evidențiez două extreme. O să las ce e mai bun la final.
Rămân la părerea că sezonul ăsta Chivu e ultimul om pe lista celor criticabili. Cu toate acestea, a făcut o nefăcută. Ziua liberă chiar înainte de meci a fost o ruletă rusească. Jucătorii au intrat pe teren fără vlagă, deconectați. În final a ieșit bine, dar n-a lipsit mult să nimerim glonțul.
Din greșeli se învață. Important e să nu se mai repete.
Și partea frumoasă: îmbrățișarea asta…
Atât. #amala
Interinho
