Sfântul Andrei, ocrotitorul românilor, este prăznuit în fiecare an pe data de 30 noiembrie.
Potrivit tradiției, Apostolul Andrei este cel care a adus pentru prima dată creștinismul pe teritoriile locuite astăzi de români.
În conștiința populară, el rămâne „Cel dintâi chemat” și vestitor al luminii spirituale.
Cine a fost Sfântul Apostol Andrei
Originar din Betsaida, în Galileea, el a răspuns chemării lui Hristos și a devenit ucenicul Său, dedicându-și viața răspândirii învățăturilor creștine. Este cunoscut pentru credința sa puternică și devotamentul neclintit față de Hristos.
După ce a fost martor la primele învățături și minuni ale lui Iisus, Sfântul Andrei și-a început misiunea de a răspândi credința creștină.
A ajuns până în Dobrogea, în zona Mării Negre, unde a botezat mulți oameni și a vestit Evanghelia. Lucrarea sa misionară este evocată ca un exemplu de curaj, statornicie și dorință de a-i apropia pe oameni de Dumnezeu.
Sfântul Andrei a fost martirizat pentru credința sa, fiind răstignit pe o cruce în formă de X, simbol care îi este asociat și astăzi.
Prin viața și faptele sale, el a devenit un simbol al curajului, al devotamentului religios și al misiunii apostolice, fiind considerat ocrotitorul românilor și una dintre cele mai importante figuri ale creștinismului timpuriu.
Tradiții și superstiții de Sf. Andrei
Sfântul Andrei a fost numit şi „Apostolul Lupilor”, deoarece le-a transmis cuvântul Evangheliei geto-dacilor, care aveau lupul ca simbol şi steag de luptă. De altfel, ei înşişi îşi spuneau „lupi” (acesta e înţelesul etimologic al cuvântului „daci”). Tot tradiţia mai spune că un lup care a stat alături de daci la căderea cetăţi.
Se credea şi încă se mai susține şi acum că, în ziua de 30 noiembrie lupul devine mai sprinten, îşi poate îndoi gâtul ţeapăn şi nimic nu scapă dinaintea lui. De aici şi credinţă că „îşi vede lupul coadă”, scrie libertatea.ro
- Ziua se serbează prin nelucru în casă, că să nu strice lupii vitele.
Primejdia nu este numai pentru vite, ci şi pentru oamenii care îndrăznesc să plece la drum, în ziua când porneşte şi lupăria.
- Tot din cauza lupilor nu se matură toată ziua, nu se da gunoiul afară, nu se rănesc grajdurile, nu se piaptănă, nu se fac zgârieturi, nu se face pomană şi nu se da nimic cu împrumut.
Dacă stăpânii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totuşi, când soarta scrie altfel, primejdia nu se poate îndepărta, căci peste cele hotărâte de Sf. Andrei, nimeni nu poate trece.
- În acea noapte vorbesc toate animalele, dar cine le ascultă ce spun, moare. La miezul nopţii de Sf. Andrei se deschid cerurile.
- Se spune că ies strigoii
- În credinţele poporului român de pretutindeni, în noaptea de către Sf. Andrei, pe 29 noiembrie, ies sau umblă strigoii. Cine sunt strigoii? Sunt spirite ale morţilor, care nu ajung în lumea de „dincolo” după înmormântare, sau refuză să se mai întoarcă „acolo” după ce îşi vizitează rudele, la marile sărbători calendaristice.
- Strigoii morţi devin foarte periculoşi pentru cei vii: iau viaţă rudelor apropiate, aduc boli, grindină şi alte suferinţe. După relele provocate şi locul unde activează, ei pot fi de apă şi de uscat, de vite şi de stupi, de ploi şi de foc. Ei călătoresc pe Pământ şi pe ape, strigând şi miorlăind, călare pe melita, pe coadă de matură, pe butoi sau în butoi.
- Prin unele zone ale țării, se crede că aceşti strigoi iau coasele şi limbile de melita pe care le găsesc pe afară, prin curţile oamenilor şi se duc la hotare, unde se bat cu ele. Femeile au grijă că asemenea obiecte să nu fie lăsate afară.
- Se mai spune că ei dansează pe la răspântiile drumurilor, până la cântatul cocoşilor. Ei se bat cu strigoii vii, adică cu strigoii-oameni. A două zi, aceştia se cunosc după zgârieturile ce le au pe faţă. Babele sau oamenii-strigoi, înainte de a ieşi din casă pe horn, se ung pe tălpi cu untură.
- Adeseori ei trag şi clopotele pe la biserica. Când nu au cu cine să se războiască, se duc pe la casele oamenilor, dar toate gospodinele au luat măsuri de apărare: au mâncat usturoi, s-au uns pe frunte, pe piept, pe spate şi la încheieturile trupului.
- Au uns ferestrele, uşile, hornurile, scările, clanţele uşilor, boii şi vacile la coarne, cleştele, lada şi toporul. Pe alocuri, usturoiul este tăvălit mai întâi prin funingine. Unii astupă şi hornul sobei.
- Dacă strigoii nu găsesc nici un loc pe unde să între în casă, atunci caută să-i cheme afară pe cei dinăuntru. Strigoiul vine şi strigă la fereastră: „Ai mâncat usturoi?”. Dacă omul răspunde, îl muteşte; iar dacă tace, se duce în treaba să şi încearcă pe la cei care n-au mâncat usturoi.
Tradiția de Sfantul Andrei mai spune că, toţi ai casei, mai ales fetele mari şi băieţii, seamănă grâu în câte o strachină sau glastră cu pământ. Aceluia îi va merge mai bine, va fi mai sănătos şi mai norocos, căruia i-o răsări grâul mai bine şi o creşte mai frumos.
Ziua Sfântului Andrei marchează debutul sezonului sărbătorilor de iarnă, care vor continua cu Sfântul Nicolae, celebrat pe 6 decembrie, şi se vor încheia de Bobotează, pe 6 ianuarie.
Sfântul Apostol Andrei a fost înscris în calendarul Bisericii Ortodoxe Române cu cruce roşie încă din 1995, iar în 1997 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a proclamat Ocrotitorul României.
Care este semnificația numelui Andrei
„Semnificația prenumelui Andrei provine din grecescul „andreía”, tradus prin „bărbăție”, „curaj” și „tărie”.
În Biblie, Andrei este cunoscut ca Protokletos – „Primul chemat” , fiind inițial ucenic al lui Ioan Botezătorul, înainte de a-L urma pe Iisus. Gestul său de a-l aduce pe fratele său, Petru, înaintea lui Hristos îl conturează ca pe un misionar discret, dar neobosit, dedicat răspândirii credinței și împlinirii chemării divine.
Nume care își serbează onomastica în ziua praznicului:
Andrei, Andreas, Andrias, Andries, Andru, Andruț, Andruș, Andrică, Andreiu, Andi, Andu, Andreea, Andra, Andrada, Andruța, Deia, Deea, Edra, Endre, Andreia.
