Hei, m-am întors! Pentru că s-a întors și Inter în competițiile oficiale (n-am avut tragerea de inimă să vorbesc totuși despre niște meciuri amicale, fie ele și la un turneu organizat de FIFA, deși le-am urmărit chiar și pe cele de la 4 dimineața).
Știu, etapa s-a încheiat luni seara, mi-a luat ceva timp să las gândurile astea să zburde în libertate, dar „am destule pe cap, ca un rapper cu bandană și fes” (cit. Doc – Doc zis Jim) și acum am găsit câteva momente mai libere.
Cum ziceam, s-a întors Inter. Și pare că are o altă față. Fețe noi are sigur, atât pe teren cât și pe banca tehnică. Și tocmai aceste fețe noi au amplificat curiozitatea specifică oricărui nou start de sezon.
Mi-a plăcut:
- Inter. Ziceam că pare că are o altă față. Am văzut jucători cu poftă de joc, cu vlagă în ei. Surprinzător, având în vedere că au avut o vacanță scurtă și o perioadă de pregătire și mai scurtă (de exemplu, cu vreo 20 de zile mai puțin decât verișori, care au pierdut acasă cu o nou-promovată). Clean sheet și nici un cartonaș primit. Top!
- Cristi Chivu. Primul antrenor non italian al Interului care începe Serie A cu o victorie, de la Hector Cuper încoace, adică de la începutul anilor 2000. Nici marele Mourinho n-a reușit și nici Rafa Benitez, câștigător de Champions cu Liverpool. Cristi începe să-și pună amprenta pe noul stil de joc al echipei: mai multă agresivitate, recuperări mai rapide și un joc mai direct, mai vertical. Toate acestea au dus la „manita” dată lui Toro.
- Yoan Bonny. Recunosc, nu l-am prea urmărit sezonul trecut la Parma, dar pare să fie pe un drum bun și cred că Chivu e un antrenor potrivit pentru el și pentru restul tinerilor. La debutul pentru Inter, lui Yoan i-au fost necesare doar 6 minute ca să-i facă pe suporterii de pe Meazza să-l ovaționeze. El a închis tabela în minutul 72 și la golul lui m-am bucurat cel mai tare. Avem nevoie de atacanți capabili și cu încredere care să poată să înlocuiască ThuLa atunci când e necesar.
- Petar Sucic. Am lăsat ce a fost mai bun la final. Omul „nevăzut” al meciului. Și el la debut pentru Inter, dar ca titular și integralist, a arătat o maturitate ieșită din comun pentru un jucător de 21 de ani venit în Serie A direct din Croația. A fost calm, nu „i-au tremurat picioarele” cum se zice, a fost cerebral, a văzut culoare pe care nu mulți le văd, pe unul dintre ele oferind assist-ul pentru al doilea gol al partidei. N-a reușit să înscrie, dar a avut câteva șuturi periculoase la poarta torinezilor. Chiar și cele care n-au prins cadrul porții au trecut aproape de țintă. O prestație foarte bună. Mai vrem!
Nemulțumiri n-am prea avut. La scorul ăsta… Poate doar că s-a jucat luni seara, nu în weekend, dar ce să-i faci, se mai întâmplă.
Revin săptămâna viitoare să îmi dau cu părerea despre tragerea la sorți a UCL, etapa a doua, vot mercato și predicții (care cel mai probabil vor fi greșite). #amala
Interinho
