De Duminica Tomii sunt pomeniți morții, unele familii aduc pomelnice și colivă pentru pomenirea de a doua zi
Ultima duminică din perioada pascală, cunoscută sub numele de Duminica Tomii, marchează încheierea „anului mic”, o perioadă simbolică de 12 zile, de la Duminica Floriilor până la prima duminică după Paști. În Oltenia, această zi are o însemnătate aparte, încărcată de profunde semnificații religioase și tradiții bine păstrate, a postat Muzeul Olteniei, pe Facebook.
De Duminica Tomii este comemorat momentul în care Sfântul Apostol Toma îl vede pe Hristos înviat și se convinge de realitatea Învierii, atingând rănile Sale. Această zi simbolizează credința pierdută și regăsită, alungarea îndoielilor și confirmarea adevărului absolut al Învierii Domnului Iisus Hristos.
De Duminica Tomii sunt pomeniți morții, unele familii aduc pomelnice și colivă pentru pomenirea de a doua zi. Se spune că în această zi Porțile Raiului sunt încă deschise, iar rugăciunile pentru cei morți ajung mai repede la Dumnezeu. În anumite sate din Gorj, Vâlcea și Dolj femeile nu spală, nu muncesc și nu se ceartă pentru a nu suferi de pagube materiale tot anul.
O trăsătură specifică a pomenilor din Oltenia este aceea că masa de pomană este identică cu masa completă pregătită pentru Paști. Uneori pomenile sunt împărțite în număr fix, pentru fiecare decedat câte un pachet, păstrându-se și credința că pomana trebuie dată integral, fără a se întoace cu nimic acasă, „altfel morții nu se satură”.
Atât în ziua Duminicii Tomii, cât și a doua zi, luni, iar în unele zone etnografice chiar și marți, după Duminica Tomii, în satul tradițional întreaga comunitate participa la sărbătoarea numită Paștele Blajinilor sau Paștele Mic. Recunoscând legătura profundă dintre lumea celor vii și Lumea de Dincolo, oamenii se adunau fie la biserică, fie la morminte, fie pe malurile apelor curgătoare, aducând ofrande sub forma bucatelor tradiționale – ouă încondeiate, colaci, pască, vin, cozonaci, fripturi de miel și alte mâncăruri specifice Paștelui – pentru sufletele înaintașilor plecați în Lumea fără Dor. Blajinii, entități mitico-folclorice, erau considerați locuitori ai Lumii de Dincolo, fiind cunoscuți și sub numele de „ragmani”, „rohmani” sau „rugmani”, întruchipări ale sufletelor curate ale copiilor morți nebotezați.
În Oltenia, Paștele Blajinilor este cunoscut în unele sate din Dolj și sub denumirea de Dezlegarea Păresimilor. Sărbătoarea are loc, de regulă, luni, în majoritatea localităților, însă, după tradiția locului, ea poate fi ținută și în ziua de Duminica Tomii sau în duminica imediat următoare acesteia. Familiile se adună la cimitire, unde împodobesc mormintele cu flori și aprind lumânări, existând credința că în această zi sufletele celor adormiți vin pe pământ să se bucure alături de cei vii și să primească vestea Învierii.
Se crede că dacă nu se împarte pomană în acestă zi la mormintele celor decedați din neam, aceștia nu află vestea Învierii Domnului. Oltenia păstrează o îmbinare profundă între ortodoxie și tradiția precreștină, cu gesturi simbolice pline de respect pentru cei decedați. În unele sate biserica oficiază slujba direct în cimitir, lângă morminte.
De Paștele Blajinilor, cimitirul capătă o atmosferă liniștită, fără plânsete și fără jale. Este o zi dedicată pomenirii celor dragi cu iubire, nu cu durere. Mulți oameni se adună în cimitir, iar sărbătoarea devine un moment de comuniune și de bucurie calmă, în care doliu nu își are locul. În multe sate din Oltenia, Paștele Mic reprezintă un prilej de revedere, în care rudele și prietenii se reunesc, venind din locuri îndepărtate pentru a petrece împreună. În satele din nord-vestul județului Dolj, dar și în Mehedinți, de Duminica Tomii și la Paștele Blajinilor se joacă hora de pomană pentru tinerii decedați înainte de a-și fi încheiat ciclul complet la vieții, fără a se fi căsătorit.
