Săptămâna Mare, cunoscută și sub denumirea de Săptămâna Patimilor, este o perioadă de profundă semnificație religioasă și spirituală în tradiția ortodoxă.
Săptămâna Mare 2025
Săptămâna Mare 2025, cunoscută și sub denumirea de Săptămâna Patimilor, reprezintă cea mai intensă și profundă perioadă spirituală din calendarul ortodox, marcând ultimele zile ale Postului Paștelui și pregătind credincioșii pentru marea sărbătoare a Învierii Domnului, scrie stirileprotv.ro
Fiecare zi din Săptămâna Mare are o semnificație aparte și este însoțită de slujbe speciale, încărcate de emoție și simbolism, care rememorează ultimele momente din viața pământească a lui Iisus Hristos: de la intrarea Sa în Ierusalim, la Cina cea de Taină, trădarea, arestarea, judecata, drumul Crucii, Răstignirea și Punerea în Mormânt. Este o perioadă de reculegere profundă, pocăință, iertare și curățare sufletească, în care credincioșii sunt îndemnați să se apropie de Dumnezeu prin post, rugăciune și participare activă la slujbele din biserică.
De asemenea, Săptămâna Mare este însoțită și de tradiții populare păstrate din generație în generație, precum curățenia generală a gospodăriei, pregătirea bucatelor pascale, vopsirea ouălor roșii și coacerea cozonacilor și a pascăi.
Această săptămână nu este doar o rememorare simbolică a drumului suferinței lui Hristos, ci și o invitație la introspecție și înnoire interioară. Credincioșii sunt chemați să-și îndrepte greșelile, să ierte și să se împace cu cei din jur, pentru a putea întâmpina cu sufletul curat Lumina Sfântă a Învierii.
Când începe Săptămâna Patimilor
Biserica Ortodoxă precizează însă că Săptămâna Patimilor marchează intervalul cuprins între Duminica Floriilor și Sâmbăta Mare, fiind o perioadă de adâncă trăire spirituală și intensă pregătire sufletească pentru Învierea Domnului. Potrivit rânduielilor bisericești, în această săptămână se recomandă postul negru.
Una dintre particularitățile liturgice ale Săptămânii Mari sunt Deniile, slujbe de seară cu o încărcătură emoțională profundă, care reconstituie ultimele zile din viața Mântuitorului.
Ce simbolizează fiecare zi din Săptămâna Mare
Lunea Mare din Săptămâna Patimilor
Lunea din Săptămâna Mare este dedicată comemorării patriarhului Iosif, fiul lui Iacov, vândut de frații săi pentru treizeci de arginți. Acesta este considerat o prefigurare a lui Hristos – și El vândut pentru aceeași sumă de către Iuda. Deși acuzat pe nedrept și aruncat în închisoare, Iosif ajunge, prin înțelepciunea sa, să devină conducător peste tot Egiptul. Povestea sa este o imagine simbolică a biruinței lui Hristos asupra păcatului și a morții.
În aceeași zi, Biserica amintește și de smochinul neroditor, pe care Iisus l-a blestemat pentru că nu a adus rod. Acest gest are un profund sens simbolic: omul este chemat să rodească fapte bune în viața sa, iar lipsa roadelor poate atrage nu doar mustrarea, ci și judecata divină. Astfel, mesajul acestei zile este unul de reflecție profundă asupra responsabilității personale, amintind că Dumnezeu este iubire, dar și dreptate, scrie crstinortodox.ro.
Marțea Mare din Săptămâna Patimilor
Marțea din Săptămâna Mare este dedicată pildei celor zece fecioare, un text evanghelic menit să ne țină trează conștiința și să ne amintească de importanța vegherii continue în Hristos. Această pildă ne învață că doar trăind cu adevărat în voia lui Dumnezeu putem avea un răspuns demn la judecata de apoi. Hristos trebuie să fie prezent în fiecare dintre noi, clipă de clipă. Dintre cele zece fecioare, cinci aveau doar candele goale, fără untdelemn, iar celelalte cinci erau pregătite cu candele și untdelemn. Această imagine simbolizează diferența dintre o viață trăită egoist, fără a-i lua în seamă pe ceilalți (candele fără untdelemn), și una în care credința este însoțită de fapte bune, evlavie și milostenie (candele cu untdelemn).
Miercurea Mare din Săptămâna Patimilor
Miercurea din Săptămâna Patimilor este marcată de pomenirea femeii păcătoase care, mișcată de recunoașterea dumnezeirii lui Hristos, a spălat cu lacrimi picioarele Lui și le-a uns cu mir. Gestul său, încărcat de pocăință sinceră și dorință de iertare, simbolizează curățarea sufletului și începutul unei vieți noi. Ea a făcut ceea ce femeile mironosițe aveau să facă după îngroparea Domnului, anticipând astfel ritualul ungerii cu miresme. Prin lacrimile sale, cerea dezlegarea păcatelor: „Dezleagă-mi păcatele, Doamne, precum eu mi-am dezlegat părul”.
Joia Mare din Săptămâna Patimilor
Joia Mare este o zi deosebit de importantă, fiind dedicată comemorării a patru momente esențiale din viața Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor – un gest suprem de smerenie, Cina cea de Taină – în cadrul căreia este instituită Taina Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească a Domnului, și începutul pătimirii Sale, prin trădarea lui Iuda.
La Cina cea de Taină, Hristos oferă ucenicilor o poruncă nouă: „Să vă iubiți unii pe alții. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unii pe alții”. Această iubire devine semnul distinctiv al celor ce Îl urmează.
În biserici se citesc Cele 12 Evanghelii ale Patimilor, o slujbă lungă și profundă. Se aprind lumânări și se înalță rugăciuni pentru iertare.
Vinerea Mare din Săptămâna Patimilor
Vinerea Mare este ziua în care Biserica face pomenirea Sfintelor și Mântuitoarelor Pătimiri ale Domnului, culminând cu răstignirea Sa pe Cruce și cu mărturisirea tâlharului recunoscător care a dobândit Raiul. Această zi este o zi cu totul aparte în calendarul ortodox, fiind o zi aliturgică – adică nu se săvârșește niciuna dintre cele trei Sfinte Liturghii. Această zi este marcată de adâncă reculegere și doliu spiritual, întrucât se rememorează patimile și moartea Mântuitorului pe Cruce.
Momentul central al Vinerii Mari este scoaterea Sfântului Epitaf din Sfântul Altar și așezarea acestuia pe o masă împodobită, în mijlocul bisericii. Prin acest gest simbolic, credincioșii retrăiesc coborârea lui Hristos de pe Cruce și pregătirea trupului Său pentru îngropare. Seara, în cadrul unei slujbe emoționante, se cântă Prohodul Domnului – o serie de cântări de jale și speranță, iar apoi se organizează o procesiune în jurul bisericii cu Sfântul Epitaf, purtat de preoți și însoțit de credincioși. Această procesiune simbolizează înmormântarea Mântuitorului.
La finalul procesiunii, Epitafionul este așezat pe Sfânta Masă din altar, unde va rămâne până la sărbătoarea Înălțării Domnului, semnificând astfel punerea lui Iisus în mormânt.
Tradiția spune că în această zi este bine să se țină post negru, în semn de respect și compasiune pentru suferințele Domnului.
Sâmbăta Mare din Săptămâna Patimilor
Sâmbăta Mare este ziua tăcerii, a așteptării și a speranței. Este ziua în care Hristos, cu trupul așezat în mormânt, coboară cu dumnezeirea Sa în iad pentru a-i elibera pe cei drepți adormiți din veac. Acest moment profund este celebrat prin Prohodul Domnului, o slujbă emoționantă în care Biserica își exprimă durerea pentru moartea Mântuitorului, dar și bucuria Învierii iminente.
Tradiții și obiceiuri în Săptămâna Mare
Săptămâna Patimilor este și un timp dedicat curățeniei și pregătirilor pascale. Luni este considerată ziua în care gospodinele încep curățenia generală a casei, în semn de reînnoire.
În general se fac treburile grele prin gospodărie: se spală geamurile, se mătură, se aspiră. Curățenia se încheie de regulă până miercuri. În zilele următoare se pregătesc bucatele tradiționale ce vor fi așezate pe masa de Paște.
În Joia Mare se vopsesc ouăle – un simbol al vieții și al biruinței asupra morții. De asemenea, joia este ziua dedicată pomenirii morților. Se împart colaci, vin, miere și fructe. Tradiția spune că în această zi sufletele celor adormiți revin acasă, iar gospodarii aprind focuri pentru a le călăuzi. Tot joi, credincioșii merg la Denia celor 12 Evanghelii, iar fetele obișnuiau să facă noduri pe o sfoară pentru a-și visa ursitul.
De Vinerea Mare există și obiceiul scăldatului în rouă sau în apă curgătoare, pentru sănătate. Se spune că dacă plouă în această zi, anul va fi roditor. Mai mult, se spune că dacă te scufunzi de trei ori în apă rece în această zi vei fi sănătos tot anul.
Sâmbăta este ultima zi de pregătire pentru Paște. Se gătesc bucatele, se sacrifică mielul, se pregătesc hainele de sărbătoare. Seara, oamenii merg la Înviere cu coșuri cu mâncare pentru sfințit: ouă roșii, pască, cozonac, drob, friptură – toate acoperite cu un ștergar curat. Lumina Învierii este adusă în case și urmează prima masă pascală.
Ce nu e bine să faci în Săptămâna Patimilor. Superstiții în Săptămâna Mare
Săptămâna Mare este o perioadă profund spirituală, marcată de tradiții și obiceiuri care îmbină rânduielile bisericești cu cele populare, transmise din generație în generație.
Începând de luni și până în noaptea de sâmbătă spre duminică, credincioșii țin post, iar mulți aleg să ajuneze – adică să nu consume nimic de la răsăritul până la apusul soarelui.
De asemenea, în această săptămână se recomandă și abstinența conjugală, ca parte a pregătirii sufletești pentru marea sărbătoare a Învierii.
Tradiția spune că în Vinerea Mare este bine să se țină post negru, în semn de respect și compasiune pentru suferințele Domnului.
Cei care nu pot ține post total sunt îndemnați să evite urzicile și oțetul în mâncare, în amintirea oțetului oferit lui Hristos pe cruce după biciuire. Tot în Vinerea Mare nu se fac treburi casnice, nu se coace, nu se face borș, nu se coase sau toarce, ca să nu se atragă nenorociri.
